Se spune că demult trăiau o fată şi un băiat care se iubeau. Pe fată o chema Teia, iar pe băiat Albin. Dragostea lor era atât de curată încât i s-a dus vestea. În felul acesta a aflat despre cei doi si domnitorul țării de atunci, care era un om crud şi nedrept. Cum a aflat el despre cei doi, a trimis oameni ca să o ridice pe fată şi să o aducă la el ca să o ia de soție.
Oamenii au luat-o cu sila, iar pe băiat l-au ucis cu săbiile, iar de pe locul unde a căzut acesta s-a ridicat o albină. Adusă în fața domnitorului, Teia nu a cedat insistențelor acestuia spunându-i că rămâne credincioasă iubitului ei mort. Apoi, după câteva zile de durere, Teia a murit iar ca răzbunare că se opusese stăpânului, a fost înmormântată într-un loc pustiu. Dar pe locul acela a crescut un copac mare şi cu flori mirositoare şi în fiecare vară micuța albină vine la tei, ca şi cum ar vrea să continue dincolo de moarte povestea de dragoste dintre Teia şi Albin.”
Citește continuarea pe realitateaspirituala.net.
