Ambii termeni sunt corecți din punct de vedere lingvistic
Conform Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic al Limbii Române (DOOM), ambele forme – Paște și Paști – sunt acceptate. Substantivul propriu Paște este de gen masculin și are forma de plural Paști. Așadar, expresii precum „sărbătoarea Paștelui” și „Sfintele Paști” sunt corecte gramatical și pot fi folosite în funcție de context.
Explicația lingvistică detaliată a fost oferită și de regretatul lingvist George Pruteanu, care sublinia că pluralul Paști derivă din forma „pască” – denumirea tradițională a azimei sau a cozonacului pascal. Astfel, „o pască – două paști”, iar forma la singular Paște a fost creată ulterior, prin analogie, de către vorbitori.
Poziția Bisericii Ortodoxe: „Paști” este forma tradițională
Deși din punct de vedere lingvistic ambele forme sunt corecte, Biserica Ortodoxă Română preferă varianta Paști, formă pe care o regăsim în mod constant în textele religioase vechi și moderne. Termenul apare încă din secolul al XVI-lea în tipărituri bisericești, precum „Cartea de învățătură” a diaconului Coresi (1581), sau în ediția Noului Testament din 1648.
Potrivit site-ului Doxologia.ro, al Patriarhiei Române, forma Paști este utilizată în mod tradițional pentru a desemna atât sărbătoarea Învierii, cât și întreaga perioadă liturgică asociată.
Etimologie și semnificație
Cuvântul Paște provine din latinescul pascha, care la rândul său derivă din ebraicul Pesah, ce înseamnă „a trece peste” – o referință la episodul biblic în care evreii au fost cruțați în timpul ultimei plăgi din Egipt. Sărbătoarea evreiască Pesah comemorează eliberarea din robie și este marcată prin mese ritualice și consumul azimelor.
Creștinismul a păstrat denumirea, însă i-a schimbat profund semnificația: Paștele simbolizează moartea și Învierea lui Iisus Hristos și reprezintă cea mai importantă sărbătoare a credinței creștine.
Cum e corect să spunem?
Atât Paște, cât și Paști sunt forme corecte, acceptate de normele lingvistice românești. Totuși, forma Paști este mai des întâlnită în limbajul religios și în tradiția liturgică. În vorbirea curentă, alegerea între cele două poate depinde de context sau de preferințele personale. Important este să evităm greșeli precum „Paștile” la singular sau „Paștelui” în contexte neadecvate.
Indiferent de forma aleasă, mesajul sărbătorii rămâne același: speranță, înnoire și biruința vieții asupra morții.
