Printre cele mai îndrăgite obiceiuri se numără vopsirea ouălor, un gest cu profunde rădăcini religioase și simbolice, care transformă masa pascală într-un adevărat altar al bucuriei și speranței.
Care este ziua potrivită pentru vopsirea ouălor?
Conform tradiției ortodoxe, ouăle se vopsesc în Joia Mare, din cadrul Săptămânii Patimilor. Această zi amintește de Cina cea de Taină, un moment sacru în care Iisus Hristos a instituit Sfânta Împărtășanie. Se spune că ouăle vopsite în această zi nu se strică, iar în multe gospodării, primul ou vopsit – de obicei roșu – se păstrează ca talisman protector pentru casă și familie.
Deși în unele regiuni ouăle sunt vopsite și în Vinerea Mare, datina recomandă respectarea zilei de joi, pentru că este considerată de bun augur și încărcată de har.
Semnificația culorilor folosite la ouăle de Paște
De-a lungul timpului, ouăle pascale au căpătat culori variate, fiecare purtând un mesaj spiritual:
Roșu – Cea mai cunoscută și iubită culoare, simbolizează sângele lui Hristos vărsat pe cruce, dar și viața, iubirea divină și sacrificiul suprem. În cultura populară, ouăle roșii sunt considerate sfinte.
Galben – Reprezintă lumina și bucuria Învierii, asociată cu soarele, speranța și căldura primăverii. Este o culoare a reînnoirii.
Verde – Culoarea naturii renăscute, a prospețimii și echilibrului. Sugerează legătura omului cu pământul și cu energia creatoare a divinității.
Albastru – Evocă credința, pacea interioară și protecția cerească. Este o nuanță ce inspiră liniște sufletească și stabilitate spirituală.
Violet (mov) – Asociat cu pocăința, smerenia și introspecția, reflectă durerea și suferința dinaintea Învierii, dar și procesul de transformare sufletească.
Portocaliu – Culoare energizantă, ce simbolizează curajul, entuziasmul și puterea interioară. Este expresia unui optimism radiant.
Deși astăzi ouăle colorate aduc o notă veselă sărbătorii, rădăcinile acestui obicei sunt profund religioase. Ele amintesc de viața care învinge moartea, de biruința luminii asupra întunericului și de promisiunea unei existențe veșnice. Dincolo de simbolism, vopsirea ouălor rămâne un moment de comuniune și recunoștință – o punte între tradiție și credință, între trecut și prezent.
