Oamenii vă iubesc deopotrivă ca sportivă şi ca om. Aţi simţit vreodată presiunea faptului că reprezentaţi un model?
V-aţi temut să nu greşiţi cu ceva? Fiecare are sau a avut cândva un model în viaţă ori în carieră. Când ajungi la un nivel de performanţă, e normal ca oamenii să te privească nu doar cu respect, ci şi ca pe un model, un standard pe care încearcă să-l atingă. În acel moment, presiunea creşte. Trebuie să te menţii la nivelul de performanţă din toate punctele de vedere pentru a nu dezamăgi.
Aţi plecat din ţară de multă vreme. Care a fost primul lucru pe care i l-aţi spus fiului dvs., Dylan, despre România?
România a fost şi rămâne pentru mine acasă. Sunt mândră că sunt româncă şi, oriunde merg, povestesc despre ţara mea atât de frumoasă.
Aţi crescut cu o disciplină strictă. Îl educaţi la fel pe Dylan?
Fiecare copil e altfel şi cred că rolul unui părinte e să se adapteze personalităţii copilului său, încercând permanent să-l îndrume cât mai bine, să-i explice tot ce se întâmplă în jurul lui, să-l încurajeze, să-l ajute să descopere ceea ce-i place şi să se autodepăşească.
