Cu toate acestea, pătrunderea în această pădure este interzisă, căci nimeni nu a ieşit în viaţă din aceasta, dar dacă acest lucru se întâmplă, membrele lor nu vor mai fi, cu siguranţă, întregi, scrie Descoperă.
Însă, ceea ce s-a întâmplat pe acest teritoriu în timpul Primului Război Mondial încă mai planează asupra legendei locului. Germanii şi francezii s-au întâlnit pe aceste dealuri, la nord de Verdun-sur-Meuse, în nord-estul Franţei, în februarie 1916. Ofensiva a aparţinut Armatei a 5-a Germane, care a încercat să disloce regiunea fortificată a Verdunului şi garnizoanele armatei a2-a, care au fost săpate pe partea dreaptă a ţărmului râului Muse. Zona Verdunului are o importanţă enormă pentru francezi, întrucât protejează graniţa estică a ţării de secole întregi, iar germanii erau convinşi că în urma cuceririi acestei zone, francezii vor suferi o înfrângere umilitoare.
Cu toate acestea, lucrurile nu au mers cum şi-au imaginat germanii, rezultatul fiind declanşarea uneia dintre cele mai sângeroase bătălii din istorie, ce a durat 303 zile. Victimele părţii franceze au ajuns la 377.231, iar ale celei germane la 337.000. Estimativ, înseamnă 70.000 de victime pe lună. Însă, cercetările recente au arătat că numărul victimelor a fost mult mai ridicat. În timpul acestei bătălii, germanii au folosit noi inovaţii, precum înaintarea infanteriei care utilizau o armă ce răspândea în jur benzină care, ulterior, lua foc. Grenadele, mitralierele şi gazul toxic au fost, de asemenea, folosite în timpul bătăliei, dar preferate de ambele armate au fost obuzele, care atacau chiar şi tranşeele, fiind folosite milioane de astfel de obuze.
Când războiul s-a sfârşit, în anul 1918, francezii şi-au dat seama că poate dura secole întregi până când zona va putea fi curăţată cu totul. Aici sunt inaugurate ghidaje ce evocă bătălia de la Verdun , fiind recreate tranşeele, situri memoriale şi unde se găsesc chiar şi restaurante, dar, cu toate acestea, încă rămâne un loc periculos. Acest teritoriu ascunde o cantitate mare de explozibil, la fel ca nenumărate arme, căşti şi schelete ale soldaţilor. Însă, cele mai periculoase sunt cantităţile de explozibil, şi nu pentru că ar putea fi detonate, ci pentru că emit o serie de chimicale dăunătoare mediului şi, mai mult decât atât, se mai pot găsi şi urme ale gazelor toxice care au un impact devastator asupra apei şi a solului. O descoperire groaznică a fost făcută în anul 2004, când s-a constatat că solul conţine o concentraţie de 17% de arsenic, de mii de ori mai mare decât în secolele anterioare.
De asemenea, s-a constatat că există un nivel mare şi de zinc şi mercur, iar aceste substanţe pot contamina solul şi apa timp de 10.000 de ani. Cu toate că Guvernul francez şi Uniunea Europeană monitorizează culturile recoltate din această zonă şi din vecinătatea acesteia, există o grămadă de întrebări care pun la îndoială eforturile acestora, iar unele dintre acestea menţionează faptul că autorităţile nu se implică foarte mult pentru că se tem de impactul pe care aceste demersuri le pot avea asupra economiei.
Nici zonele din vecinătatea acesteia nu sunt foarte sigure, în fiecare an apărând un caz în care un tractor al unui fermier trece peste un obuz nedetonat. De fapt, principalul pericol îl reprezintă proiectilele cu gaz toxic, aceste toxine fiind detectate în organismul locuitorilor.
