"Aceiaşi oameni care n-au avut curajul să strige numele inamicului cînd erau fugăriţi de musulmani cu basculanta prin mijlocul Barcelonei se ridică, acum, vitejeşte împotriva statului care le-a dat tot ce poate visa o minoritate în orgasm.
Politic vorbind, criza e mult mai vastă şi aproape ireparabilă. Dramoleta catalană riscă, adică, să se transforme o defecţiune gravă a Uniunii Europene într-o criză a naţiunilor europene. Adevărul, încă nerostit, e că UE se întîlneşte, acum, cu varianta matură a erorilor pe care le-a înfăşat şi îngrijit de mici.
Zeci de ani de mistică pozitivă UE pe tema autonomiei, descentralizării, regionalizării şi subsidiarităţii au încurajat şi coagulat năbădăile catalane. Statele naţionale sînt bune de plată şi Spania e prima la ghişeu. Tragic şi tardiv, statele naţionale pot înţelege, acum, că, trăind în UE, sînt condamnate să trăiască şi contradicţia fundamentală UE: o Uniune care îşi conservă centrul franco-german dar e ostilă statelor naţionale.
Proiectul UE visează o ordine sub-moleculară, o Europă în care unitatea de bază nu mai e naţiunea, ci văile, regiunile, stînele şi cenaclurile politice autonome. Asta explică de ce UE demonizează Polonia şi Ungaria, două state baricadate în spatele principiului naţional, şi de ce tot UE a mîngîiat constant Catalonia pe creştetul ei plin de lobi stîngi, aere şi prea bine. Radicalism, populism, naţionalism? Numai în Polonia şi Ungaria! În Catalonia, aceleaşi bube se numesc civism avansat şi exerciţiu democratic. Pînă cînd mîna binefăcătorului a devenit prea mică pentru tatuajele culturale catalane. Răsfăţul regional a trecut în cea mai avansată formă de egoism colectiv: în tribalism. Acum, UE pare să înţeleagă că a pus în mişcare o tîmpenie, dar e prea tîrziu", mai scrie Traian Ungureanu.
Citeşte continuarea pe adevarul.ro
