ITALIA: Mişcarea anti-sistem ”Cinci Stele” (M5S) a propus miercuri organizarea unui referendum naţional cu privire la ieşirea din zona euro şi a cerut revizuirea relaţiei Peninsulei cu Bruxelles-ul. M5S propune adoptarea a două monede europene, una pentru ţările nordice bogate şi alta pentru statele sudice. Orice referendum privind zona euro va fi, cel mult, o testare a opiniei publice, întrucât legislaţia italiană anulează orice modificare prin referendum a tratatelor internaţionale. Însă, un asemenea referendum ar avea o valoare simbolică, ar demostra poziţia italienilor cu privire la zona euro şi i-ar forţa pe politicienii de la putere să facă o schimbare, scrie News.ro.
FRANŢA: Lidera mişcării de extreme-dreapta Frontul Naţional, Marine Le Pen, aflată în creştere în sondaje, a anunţat că vrea să organizeze un referendum privind apartenenţa la UE. ”Toate statele membre ar trebui să organizeze asemenea referendumuri. UE se topeşte, se destramă pe zi ce trece”, a explicat Le Pen.
Franţa nu s-ar afla la primul referendum care a pus pe jar UE. În 2005, alegătorii francezi au respins un proiect al Tratatului de la Lisabona. Parlamentul a aprobat tratatul trei ani mai târziu, fără vreun referendum suplimentar.
UNGARIA: Parlamentul ungar a aprobat în mai organizarea unui referendum privint cotele obligatorii de migranţi propuse de Uniunea Europeană. Consultarea populară ar putea avea loc în toamnă. Întrebarea care va fi adresată cetăţenilor ungari cu drept de vot va fi:”'Doriţi să autorizaţi Uniunea Europeană să mandateze reinstalarea cetăţenilor non-ungari în Ungaria fără aprobarea Adunării Naţionale?”.
OLANDA: Acordul de Asociere dintre UE şi Ucraina a fost respins, în aprilie 2016, într-un referendum. Celelalte state membre UE au ratificat deja acordul. Acest aşa-zis referendum "consultativ", neconstrângător juridic, a fost o iniţiativă a euroscepticilor. De asemenea, alegătorii olandezi au respins, în 2005, un proiect al Tratatului de la Lisabona cu privire la o reformare a UE printr-o Constituţie. Parlamentul olandez a ratificat tratatul în 2008, fără să mai permită să se organizeze vreun referendum pe această temă.
IRLANDA: Alegătorii din Irlanda s-au pronunţat în două rânduri asupra Tratatului de la Lisabona. La jumătatea lui 2008, majoritatea irlandezilor a respins documentul, aruncând UE într-o criză politică. Într-un al doilea referendum, în octombrie 2009, irlandezii l-au aprobat cu o majoritate surprinzător de largă. Ei s-au prezentat la urne anterior, în alte două referendumuri, în 2001 şi 2002, asupra Tratatului de la Nisa, care a permis extinderea Uniunii Europene către Est. Prima consultare a respins tratatul, iar a doua l-a aprobat cu 69,2%.
GRECIA: Într-un referendum, grecii au respins, în iulie 2015, prevederile unui acord de austeritate cu creditorii internaţionali ai ţării. Rezultatul consultării i-a determinat pe miniştrii europeni de Finanţe să anunţe că negocierile cu Atena au eşuat, Doar un summit de criză, organizat în ultimul moment la Bruxelles, a evitat o ieşire a Greciei din zona euro.
DANEMARCA: Îngrijoraţi de păstrarea identităţii naţionale, danezii au organizat în 2000 un referendum în care au respins cu un scor strâns noua monedă unică, prevăzută de Tratatul de la Maastricht. Era a doua respingere, după ce alegătorii s-au pronunţat împotriva tratatului în 1992. Numai în urma unui acord asupra unui număr de excepţii au aprobat danezii tratatul, în cele din urmă.
GROENLANDA: În 1982, Groenlanda - care făcea parte din Comunitatea Economică Europeană în virtutea faptului că este o regiune autonomă a Danemarcei - a votat să părăsească EEC. Ea a părăsit Comunitatea în 1985, însă a păstrat legătura cu Bruxellesul printr-un acord de asociere.
SUEDIA: În 2003, 56,2% dintre suedezi au respins euro şi au decis, la fel ca danezii, înaintea lor, să-şi păstreze moneda naţională - coroana suedeză.
NORVEGIA: Norvegienii s-au pronunţat până în prezent prin două referedumuri, în 1972 şi 1994, împotriva aderării la UE. Un nou referendum pe această temă este practic exclus. Sondajele de opinie arată că peste 80% din populaţia regatului se opune unei aderări la blocul european.
ELVEŢIA: Alegătorii elveţieni au respins în 2001, cu o largă majoritate, o iniţiativă cetăţenească ce îndemna la o deschidere "imediată" a negocierilor de aderare a Confederaţiei helvetice la UE. Elveţia a depus o cerere de aderare la Uniune în 1992, însă aceasta a fost abandonată după ce alegătorii au respins orice apropiere de blocul european.
MAREA BRITANIE: Numai după ce premierul de atunci, Harold Wilson, a obţinut concesii suplimentare din partea Bruxellesului, au fost de acord alegătorii britanici, în 1975, ca regatul să rămână în Comunitatea Europeană, la care Londra a aderat în 1973.
