O noapte durează aproximativ 6 luni, iar studenții învață cum să împuște urșii polari pentru a se apăra de atacurile acestora. Copiii de grădiniță învață tehnici de fizioterapie pentru a-și menține mobilitatea în cazuri de ninsoare abundență, deși arhipelagul a început deja să tânjească după zăpezile de altă data, din cauza încălzirii globale. Nimic neobișnuit pentru un oraș situat în apropierea Polului Nord. Ciudățeniile apar în momentul în care locuitorii din Longyearbyen se confruntă cu o cauza naturală absolut normală... decesul.
Aceasta nu înseamnă că orașul este selectiv cu cei care trec poarta micului cimitir, doar că experții au realizat că permafrostul împiedică descompunerea naturală a cadavrelor, motiv pentru care nimeni nu a mai fost înmormântat aici de peste 70 de ani. Pentru a primi un loc ce veci, locuitorii trebuie să facă demersuri în alte orașe ale Norvegiei, proceduri care uneori pot dura destul de mult. Dar ceea ce este și mai interesant, este faptul că deși nimeni nu poate fi înmormântat în Longyearbyen, orașul este pregătit pentru Apocalipsă.
În mica urbe norvegiană, programul Local Seed Vaults – program prin care semințe de plante sunt depozitate pentru a ajuta omenirea să depășească o distrugere totală – a găsit locația ideală pentru stocarea resurselor.
Tot aici, în 1998, oamenii de știință au încercat să dezgroape trupurile a șapte mineri decedați în 1918 din cauza gripei spaniole. Se spera identificarea virusului care a dus la moartea a peste 50 de milioane de oameni și crearea unui vaccin care să îl poată combate în viitor. Încercările cercetătorilor au fost însă un eșec.