Redăm, în continuare, un fragment din analiza jurnalistului Cristian Unteanu:
„Nu se va întâmpla nimic, absolut nimic, referendumul unilateral de independenţă nu va avea loc în Catalonia“, repetă obsesiv prim-ministrul spaniol Rajoy, împreună cu toţi membrii guvernului său.
„Nu-i adevărat, ştiţi bine - şi vă temeţi de asta - că suntem în stare să organizăm referendumul, el se va ţine indiferent de măsurile voastre de represiune şi vom fi liberi să ne facem un stat al al nostru“, replică liderii de la Barcelona, ferm decişi să încerce tot ceea ce este posibil ca urnele de vot să fie deschise mâine la ora 7.30.
Pe fond, despre ce este vorba? Este o confruntare în plan politic urmărită cu deosebit de multă atenţie şi îngrijorare în Europa şi nu numai. Este un subiect foarte important deoarece, în funcţie de ce se va petrece mâine şi de modul în care guvernul central de la Madrid va reuşi să gestioneze situaţia, poate depinde desfăşurarea viitoare a unor evenimente similare deja programate sau anunţate la nivel de intenţie. Mâine, liderii politici europeni vor avea să urmărească, live, prima încercare din istoria UE în care o provincie dintr-un Stat Membru încearcă să forţeze un referendum unilateral declarat de autonomie, asta în condiţiile în care statul respectiv, membru UE şi NATO, a interzis manifestarea respectivă, scoţând-o în afara legii şi trecând deja la aplicarea primelor măsuri din ciclul de represiune prevăzut de Constituţie pentru a răspunde unor acţiuni împotriva securităţii şi independenţei naţionale, se arată pe Adevarul.
Întrebarea este cât de departe vor merge forţele de poliţie în cazul în care, destul de previzibilă situaţie, o parte din populaţia din Catalonia nu va ţine seamă de interdicţii şi se va duce să voteze în centrele improvizate în localurile deja ocupate de populaţia revoltată de măsurile luate de guvernul de la Madrid? În cazul în care, mâine seară, separatiştii catalani ar obţine un scor care să-i avantajeze, au promis că în 48 de ore vor instala deja instituţiile proprii unui stat, act care, în raport cu Constituţia, reprezintă o rebeliune directă. Cum se va reacţiona mai departe? Va fi trimisă şi armata al cărei rol să fie justificat de „apărarea statului unitar“?
Vorbim despre o perspectivă care nu poate fi ignorată şi care să însemne represiunea unor eventuale revolte şi, în ultimă instanţă tragică, intrarea într-o formă de război civil. Rămânând în acelaşi registru, va fi foarte important de urmărit reacţia pe care o vor avea statele europene - cu deosebire cele federale unde există comunităţi în echilibru paritar relevant şi, unele, cu tendinţe independentiste - la ce se va întâmpla în Spania. Asta deoarece, subliniez din nou, situaţia este unică. Cel puţin până acum. Avem o comunitate componentă a unui stat naţional unitar care se revoltă şi îşi cere independenţa pe care încearcă s-o impună unilateral. Va produce asta un efect tip „bulgăre de zăpadă“ care să susţină iniţiative asemănătoare şi în alte puncte sensibile ale Europei? Cu ce şansă?
