Articolele din categoria EDITORIALE:
"Se îndreaptă către noi în același timp privirile, pline de o rugăciune tăcută, ale unui popor sfios, care veacuri întregi n-a găsit atât de adeseori cuvinte mari pentru suferințele lui, dar care le-a simțit cu atât mai adânc, cu toată gura sa mută. Se mai îndreaptă însă asupra noastră ochiul de ură al străinului, care vrea să știe cum suferim de rana pe care a făcut-o, și acestui străin, la urmă, trebuie să-i răspundem. Trebuie să-i răspundem că, oriunde am fi, oricum am fi, suntem hotărâți să mergem până la capăt, în credința că, dacă s-a ridicat vreodată o religie pe lume, dacă s-a vorbit de dreptate și ideal, nu se poate, cu niciun chip, ca, și înaintea celei mai sălbatice forțe organizate, să piară drepturile unui popor de a trăi pe pământul în care nu este un fir de țărână care să nu fie acoperit de cel mai nobil sânge", aceste cuvinte ale lui Nicolae Iorga, rostite în decembrie 1916, la Iași, în cel mai greu moment al istoriei noastre, sunt mai actuale ca niciodată!
În această seară ne îndreptăm spre poarta României spre Occident, spre o zonă minunată a țării, marcată de oameni buni și faptele loc mărețe. Ca în multe alte cazuri, din păcate, pentru mulți dintre noi, este doar o zonă de tranzit atunci când călătorim cu autoturismul spre țările din vest. Ar merita să ne oprim măcar două zile în județul Arad, să descoperim o regiune magnifică, în care întâlnești istoria la fiecare pas. Am să vă spun o singură faptă istorică pentru care trebuie să îi fim recunoscători Aradului și arădenilor: Marea Unire de la 1918 a fost pregătită la Arad. Rezoluția Marii Uniri, actul de naștere al României, citită la Alba Iulia de către episcopul Iuliu Hossu, a fost scrisă la Arad de către Vasile Goldiș. Avem posibilitatea să îl ascultăm pe episcopul Iuliu Hossu, deoarece un preot luminat s-a gândit să îl înregistreze, în anii 60 ai secolului trecut, cu puțin timp înainte de a muri, recitind Declarația de la Alba Iulia.
Dragi români, dragi telespectatori, ascultători Realitatea FM, dragi romani din diaspora, să vă pregătiți să fim atacați în matca noastră, în inima noastră! Se pregătesc atacuri despre care am fost informată, atacuri la adresa mea, a televiziunii pe care o reprezint- Realitatea PLUS, asupra familiei și a bisericii. Atât va spun: prețuiți ceea ce aveți! Luptați pentru ceea ce aveți și pentru ceea ce sunteți. Luptați pentru familia voastră pe care ați întemeiat-o, luptați pentru credința voastră în care v-ați botezat, luptați pentru țară. Nu putem ține piept singuri împotriva tuturor provocărilor venite ca un bumerang în inima identității noastre, împreună putem întoarce săgețile la cei care le lansează.
Am avut parte de un weekend încărcat din toate punctele de vedere. Dar mi-am făcut timp și v-am citit mesajele, scrisorile. Sincer vă spun că m-au încercat răspunsuri grele dar, decât sa va spun și eu ceea ce știți deja, prefer să vă motivez așa: România are nevoie de un lider asumat, de lideri asumați, conducători pentru care responsabilitățile față de popor sunt prioritare și combustibil pentru a depăși orice obstacol cu bine! Acel lider, acei lideri care vor face ceea ce simt pentru a contribui la dezvoltarea țării și nu ceea ce li se spune, ei vor reuși sa ne unească în jurul valorilor comune și împreuna vom face România suverana! Este minunat sa fii unic, deschis, să colaborezi cu oricine pentru binele țării, fără orgolii și doar ghidați de cele mai înțelepte soluții.
Seara aceasta este una specială pentru mine, deoarece, într-un fel, mă întorc acasă și mă întorc în vremurile copilăriei! Până acum, la Cu drag, despre România!, vă vorbeam în editorial despre momente istorice, despre fapte de eroism, despre scriitori importanți sau sportivi excepționali, așa cum v-am vorbit săptămâna trecută despre Ivan Patzaichin. În această seară va fi diferit, deoarece vă voi vorbi despre eroul meu personal, despre dragoste și despre dor, despre credință, demnitate și generozitate. Iar toate, sunt strânse în amintirea unui om drag mie, căruia i-am spus, de când am învățat să vorbesc și până a închis ochii, simplu: “tătaie”! Bunicul meu, tatăl tatălui meu, mi-a fost primul educator – cel care mi-a ocrotit copilăria, cel care mi-a făcut copilăria fericită. Am fost tare mândră de el, așa cum, sunt sigur, și dumneavoastră sunteți mândri de părinții și de bunicii voștri.
