Săpăturile recente au scos la iveală urme de vegetație antică, inclusiv semințe și polen provenind de la măslini și viță de vie, plante specifice regiunii și perioadei în care se crede că Iisus Hristos a fost răstignit și înmormântat.
O confirmare simbolică a scrierilor biblice
Francesca Stasolla, profesor de arheologie la Universitatea Sapienza din Roma, a confirmat autenticitatea descoperirilor pentru presa internațională. Potrivit acesteia, dovezile biologice întăresc versetul biblic din Evanghelia după Ioan (19:41): „Iar în locul unde fusese răstignit era o grădină, și în grădină un mormânt nou...”.
Deși analiza detaliată a mostrelor este încă în curs, cercetătorii estimează că acestea datează dintr-o perioadă de tranziție – între momentul în care zona era folosită ca exploatare de piatră și transformarea sa într-un loc de înmormântare în epoca romană.
Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim / Sursa foto - Getty Images
O zonă cu o istorie complexă
Locul cunoscut sub numele de Dealul Golgota, unde se află actuala biserică, a avut o funcționalitate diversificată de-a lungul secolelor. „Zona a fost exploatată pentru piatră, apoi abandonată și transformată în spațiu agricol și funerar,” a explicat Stasolla. Această tranziție ar corespunde exact cu imaginea pe care o conturează Noul Testament despre peisajul de la răstignire.
Săpăturile au scos la lumină nu doar urme de vegetație, ci și obiecte care oferă indicii despre viața locuitorilor din vechime: fragmente de ceramică, obiecte din metal și sticlă, precum și artefacte datând încă din epoca fierului. Toate acestea confirmă nu doar prezența umană în zonă, ci și caracterul sacru pe care l-a dobândit ulterior.
Primul proiect de restaurare amplu din ultimele două secole
Săpăturile fac parte dintr-un proiect arheologic de anvergură, primul de acest gen derulat în ultimii 200 de ani în complexul Bisericii Sfântului Mormânt. Lucrările sunt realizate în colaborare cu mai multe comunități religioase care își împart administrarea lăcașului de cult și vizează toate zonele comune ale bisericii.
Stasolla a menționat că edificiul actual, deși ridicat în mare parte de cruciați în secolul al XII-lea, este o construcție stratificată, în care se regăsesc elemente din epoci diverse – de la întemeierea sa în anul 326 d.Hr. până în epoca modernă. Biserica originală, construită sub patronajul împărătesei Elena, mama lui Constantin cel Mare, a fost distrusă în anul 1009, iar reconstrucția a fost realizată aproape un secol mai târziu de către cruciați.
Descoperirile, între știință și credință
Întrebată dacă noile descoperiri pot fi interpretate drept o confirmare arheologică a textelor biblice, Stasolla a fost rezervată: „Cercetarea noastră oferă dovezi istorice care trebuie analizate în context, nu ca argumente teologice. Totuși, este remarcabilă corespondența dintre ceea ce descoperim și descrierile din Noul Testament.”
Săpăturile sunt încă în desfășurare, iar specialiștii estimează că urmează să apară și alte descoperiri semnificative. „Este un sit strategic pentru înțelegerea nu doar a orașului antic, ci și a modului în care acest loc a devenit centrul spiritual al creștinătății,” a conchis Francesca Stasolla.
