Vlad Voiculescu: „Nu ştim cât va dura până când vom avea libertatea pe care o aveam acum un an şi jumătate. Foarte probabil că va trebui să trăim într-un fel sau altul cu o formă sau alta a virusului şi atunci trebuie să găsim şi noi, ca ţară, şi întreaga umanitate trebuie să găsim moduri de a convieţui cu acest virus. (...) În perioada următoare avem nevoie să fim împreună şi avem nevoie să definim modul în care noi o să fim competitivi la nivel internaţional. De modul în care scăpăm sau gestionăm acest virus o să depindă capacitatea noastră de a ne plasa în această lume mare. Dacă o să rămânem cu o ghiulea atârnată de picior, fără să gestionăm criza, cu un sistem medical slăbit, asta o să impacteze tot viitorul acestei naţiuni.”
Vlad Voiculescu a afirmat că, în momentul actual, România se află în al treilea val de pandemie şi se cunosc mult mai multe lucruri decât în martie 2020 despre modul de combatere al virusului. Ministrul a mai punctat că vaccinurile sunt principala armă prin care putem trece de perioada pandemică dificilă.
Vlad Voiculescu: “Avem vaccinurile care ştim că ne pot ajuta să trecem peste această perioadă extrem de dificilă şi avem de asemenea cunoştinţe despre ce face acest virus sau cât de periculos este şi care pot fi efectele pe care le poate avea asupra unui individ, asupra unei familii, asupra unei comunităţi sau asupra unei ţări. Nu cred că există nicio îndoială în momentul acesta că avem în stânga şi în dreapta o prăpastie. În momentul acesta ştim că, în condiţiile apariţiei unor noi tulpini, dacă nu respectăm anumite reguli, ştim că în faţă avem o prăpastie despre care putem să ne întrebăm cât este de adâncă. Statul, prin toate autorităţile sale, a pus un gard, dacă vreţi, sau un zid. Există voci în acest moment în societate şi mai ales în politică care argumentează că zidul ar fi construit din cărămidă şi ar fi trebui să fie din sârmă. Sau că este un metru mai în faţă sau un metru mai în spate. Noi toţi ar trebui să avem conştiinţa faptului că după acel zid, după acel gard de sârmă, de cărămidă sau de orice ar fi, este o prăpastie şi să nu facem nimic în legătură cu asta înseamnă că împingem oamenii sau să îi lăsăm în braţele bolii şi morţii. (....) Să fim o comunitate înseamnă în primul rând responsabilitate şi solidaritate.”