Vă aduceți aminte cum ați descoperit răvășitoarea boală?
Laura Cristecu: Ștefănuț obosea foarte repede și era tot timpul răcit, palid, fără vlagă. Antibioticele pentru răceală nu-și mai făceau efectul și mi s-a părut ceva dubios. După mai multe vizite la medici, am aflat că lui Ștefănuț îi trebuia un transplant de celule stem.
Cum ați ajuns în Israel, la Centrul Universitar Hadassah?
După 4 ani de tratamente în țară și care nu dădeau semne că ne vor duce spre vindecarea completă, am întâlnit o doamnă de la American Medical Centre care ne-a spus că există acest birou de turism medical la care trebuie să apelăm. Aici, în calitate de reprezentant oficial în exclusivitate al Spitalului Hadassah în România, ne-a ajutat să ne cazăm în Israel, ne-a oferit suport material și financiar pe parcusul a 9 luni cât a durat șederea noastră acolo.
Cum au evoluat lucrurile la Hadassah?
N-am cuvinte să-mi exprim recunoștința pentru modul în care am fost tratați la Centrul Universitar Hadassah din Ierusalim. Deși eram niște străini, nu ne-am simțit așa. S-au comportat foarte frumos cu noi, asistentele, medicii ce i-au făcut transplantul și au avut grijă de Ștefănuț în perioada de recuperare. Spitalul este dotat cu toate utilitățile, tehnică performantă, este de o curățenie impecabilă, pe care în spitalele din România nu o întâlnești. Domnul doctor Reuven Or, directorul Departamentului de Transplant Celule Stem și Imunoterapie de la Hadassah, este un om cu o inimă mare și mâini de aur. Este recunoscut la nivel mondial ca unul din cei mai buni medici. Am stat în Israel 9 luni, timp în care s-a găsit donatorul, i-au făcut lui Ștefănuț operația apoi a urmat recuperarea. Eu am stat lângă el și zi și noapte, după operație el nu putea înghiți, se hrănea pe cale intravenoasă. Vomita foarte mult, a fost foarte grea recuperarea, dar cu ajutorul lui Dumnezeu și a doamnei Carina Schuller din Germania, care i-a salvat viața lui Ștefănuț, și căreia îi mulțumesc foarte mult am reușit să trecem cu bine peste toate greutățile.
Acum Ștefănuț este încă în recuperare medicală?
În noiembrie se fac 3 ani de când Ștefănuț a fost operat, se află în continuare sub supravegherea medicilor, mergem periodic la control, acum ia pastile doar, dar greul cel mare a trecut. Ștefănuț este foarte puternic ceea ce mă încurajează și pe mine. S-a maturizat mai devreme față de alți copii de vârsta lui. El așteptat cu nerăbdare să ne întoarcem acasă în România.
Sunteți fericiți că ați fost la Hadassah? Cum ați caracteriza acest spital? Există așa ceva în România?
Sunt foarte mulțumită de Spitalul Hadassah din Ierusalim unde condițiile, terapiile, personalul, aparatura, absolut tot, sunt la cele mai înalte nivel. Îmi doresc să mergem din nou acolo și să ne rugăm împreună cu Ștefănuț pentru cei care ne-au oferit această șansă. Să vizităm spitalul și să le spunem că Ștefănuț este bine. Este un spital de nota 10. Spitalul care mi-a devenit pentru 9 luni de zile și casă și masă. Nu poate fi comparat cu un spital din România, atât ca tehnică, cât și ca personal.
Iubiți Israelul?
Da. Am îndrăgit Ierusalimul pentru că acolo sunt oameni cumsecade, profesioniști adevărați în meseria pe care o practică și vorbesc aici, în special de Spitalul Hadassah. Cine nu-și dorește să ajungă în Țara Sfântă? Dacă vom avea posibilitatea vom merge, și vom trece în primul rând pe la medicii ce l-au tratat pe Ștefănuț. Sunt oameni pe care-i întâlnești și te marchează pe viață.
Păstrați legătura cu doamna din Germana care i-a salvat viața lui Ionuț?
Da, desigur, corespondăm prin intermediul internetului, mereu mă întreabă cum se simte Ștefănuț. Doamna Carina face parte din familia noastră. Ea i-a oferit șansa lui Ștefănuț să trăiască, să aibă o copilărie frumoasă, să se bucure de viață. Pe calea asta o respect și îi doresc tot binele din lume. Ea a fost în București și ne-am întâlnit la aproape 3 ani după operație. A venit împreună cu soțul special să-l cunoască pe Ștefănuț. Este însărcinată și noi îi dorim o naștere ușoară și copii sănătoși.
