În acelaşi timp, autoritatea de concurenţă a constatat că există pieţe în care, odată cu apariţia variantelor generice ale unui medicament inovativ, creşte cota de piaţă a altor medicamente inovative, pentru care nu există încă echivalent generic. Pe piaţa medicamentelor unde există referenţiere, pacientul plăteşte diferenţa dintre preţul de referinţă (de obicei al celui mai ieftin generic) şi preţul medicamentului care este eliberat efectiv, în funcţie de gradul de compensare. În urma analizei realizate de Consiliul Concurenţei, a reieşit că, în cele mai multe cazuri, cel mai ieftin medicament generic lipseşte de pe piaţă sau este comercializat în cantităţi mici.
În acest context, autoritatea de concurenţă propune eliminarea din listele de compensare a medicamentelor care sunt puse pe piaţă în cantităţi insuficiente, fiind menţinute doar pentru a da preţul de referinţă. De asemenea, Consiliul Concurenţei susţine limitarea cheltuielilor de marketing pentru anumite categorii de activităţi, respectiv o mai bună definire a cheltuielilor care pot fi înregistrate pentru fiecare tip de activitate de marketing sau promovare şi recomandă realizarea unei analize cu privire la posibilitatea reglementării unei sume maxime care poate fi alocată unui medic prescriptor, în decursul unui an.
Totodată, în urma analizei a rezultat că 57% dintre pacienţi solicită o anumită denumire comercială ca urmare a recomandării medicului, deşi, în România, prescrierea medicamentelor se realizează pe substanţă activă şi, doar în situaţii excepţionale, justificate, pe denumire comercială.
Consiliul Concurenţei a identificat ca posibilă cauză a acestor comportamente, promovarea intensă realizată de producătorii de medicamente inovative. Astfel, în medie, o companie producătoare de medicamente inovative alocă aproximativ 9% din cifra de afaceri pentru activităţi de promovare, iar o companie producătoare de medicamente generice alocă aproximativ 5%, scrie Mediafax.
În 2014, cheltuielile cu promovarea şi publicitatea, înregistrate de producătorii de medicamente din România, s-au ridicat la aproximativ 362 mililioane lei.
În acelaşi timp, din analiza realizată la nivel de farmacii a reieşit că pacienţii sunt direcţionaţi către anumite farmacii pentru achiziţia unor medicamente. Ca urmare, un număr foarte mic de farmacii concentrează o mare parte din sumele decontate la nivel de judeţ.
Astfel, Consiliul Concurenţei recomandă eliminarea avantajelor ce pot fi oferite medicilor de reprezentaţii farmaciilor sau ai distribuitorilor pentru ca aceştia, la rândul lor, să distribuie către pacienţi cupoane promoţionale valabile doar în anumite farmacii. În acest fel, va exista o concurenţă reală între farmacii, bazată pe preţuri competitive şi servicii de calitate.
În ceea ce priveşte motivarea distribuitorilor şi a farmaciilor de a elibera medicamente ieftine, o soluţie ar fi ca această activitate să devină rentabilă prin aplicarea unei sume fixe pe serviciu de distribuţie, respectiv farmacie. De asemenea, pentru ca distribuitorii, respectiv farmaciile, să nu mai comercializeze sau promoveze un anumit medicament în detrimentul altuia, o posibilă soluţie ar fi limitarea discounturilor ce pot oferite.
O altă practică semnalată este că majoritatea distribuitorilor condiţionează livrarea medicamentelor foarte solicitate şi care se vând bine de achiziţionarea, de către farmacie, a altor medicamente pe care nu le doreşte şi nu le-ar comanda dacă nu ar fi nevoită. Această vânzare legată afectează cash-flow-ul farmaciilor şi abilitatea acestora de a se concura efectiv pe piaţă.
Consiliul Concurenţei recomandă Ministerului Sănătăţii introducerea în legea sănătăţii, a unei prevederi ce interzice vânzarea legată (sub formă de pachete) în cazul activităţilor de distribuţie de medicamente. Autoritatea de concurenţă consideră că taxa claw-back trebuie aplicată diferit pentru medicamentele generice şi cele ieşite de sub brevet, faţă de medicamentele noi, care sunt mai scumpe şi implică un efort bugetar mai mare. Aplicarea unei taxe claw-back mai mici pentru medicamentele generice ar putea avea ca efect menţinerea acestora în piaţă.
Având în vedere modificarea sistemelor de distribuţie implementată de anumiţi producători în ultima perioadă, în cadrul studiului a fost analizat impactul sistemelor DTP (direct-către-farmacie) şi restrâns de distribuţie. Oricare ar fi sistemul de distribuţie ales, dacă producătorul se află în poziţie dominantă, avantajele la nivel de farmacie/spital şi pacient trebuie să fie similare cu cele înregistrate anterior şi trebuie să fie cuantificabile, pe toate palierele: calitate, nivel de servicii, avantaje financiare şi disponibilitate, pentru a nu exista riscul ca schimbarea sistemului de distribuţie să fie privită drept abuz de poziţie dominantă.
În concluzie, Consiliul Concurenţei nu recomandă folosirea unui sistem de distribuţie în detrimentul altuia, însă îşi rezervă dreptul de a interveni, printr-o investigaţie, în eventualitatea în care ar apărea indicii privind distorsionarea concurenţei pe anumite pieţe. În acest context, Consiliul Concurenţei a declanşat o investigaţie având ca obiect un posibil abuz de poziţie dominantă al companiei Novartis Pharma Services România SRL prin implementarea unui proiect pilot de distribuţie directă către anumite farmacii, în paralel cu distribuţia tradiţională.
De asemenea, Consiliul Concurenţei are în analiză posibila încălcare a legii concurenţei de compania GSK România, prin modul de implementare a unui sistem de distribuţie directă către farmacii.
