Tot ce presupune testul este să freci uşor linguriţă pe suprafaţă limbii pentru a preleva o mostră din stratul depozitar de pe limba. Cel mai recomandat este să vizezi rădăcina limbii. În urmă, înfăşoară linguriţă într-o pungă de plastic şi ţine-o sub lumina puternică timp de 60 de secunde. Lumina puternică a becurilor incandescente încurajează dezvoltarea bacteriilor, aşa că foloseşte o lumina cât mai puternică pentru a asigura rezultate cât mai relevante.
Rezultate:
La persoanele sănătoase, depozitele prelevate de pe limba vor fi curate. Dar dacă stratul depozitar este abundent, iar coloratia şi mirosul mostrei sunt neobişnuite, poate fi un semn că suferi de probleme pulmonare sau respiratorii, hepatice, renale, intestinale sau hormonale.
Dacă obţii rezultatul descris, se recomandă să programezi o consultaţie la medic pentru a depista cauza exactă a problemelor.
Acest test te poate ajută inclusiv să detectezi problemele de halenă, întrucât majoritatea oamenilor nu sunt conştienţi de faptul că au o respiraţie urat mirositoare.
Dacă depozitele au un iz fructat, poate fi vorba de o cetoacidoză, adică o afecţiune metabolică ce poate evolua în timp chiar într-o formă de diabet. Dacă simţi un miros neplăcut, pătrunzător, asemănător celui de amoniac, este posibil să suferi de probleme renale.
Indiferent de rezultat, însă, nu trebuie să intri în panică. Testul este, într-adevăr, relevant, dar respiraţia neplăcută nu este întotdeauna un indicator cert al bolilor organelor interne. De fapt, de cele mai multe ori, această problema este corelată mai degrabă cu inflamaţii ale amigdalelor sau afecţiuni gingivale, deteriorări ale smalţului dentar şi carii dentare.
Sursa: Secretele
