Bucurestiul, capitala vulnerabila, asezata-n mijlocul campiei, era cam dezgolit in fata privirilor pofticioase ale Imperiului Otoman, Imperiului Austro-Ungar si Rusiei, asa ca principele Carol I, militar de profesie, hotaraste construirea unor forturi de aparare.
Lucrarile au inceput in 1884, iar proiectul prevedea construirea unei centuri de 70 km, cu 18 forturi si 18 baterii intermediare, despartite de distante de cca. 2 km. In 1886 se schimba planurile, pentru ca fusese descoperit un nou tip de proiectil. Noile obuze torpila nu explodau la impact si puteau distruge fortificatiile, asa cum fusesera construite pana atunci. Brialmont face modificarile necesare, inlocuieste caramida cu betonul simplu, adaposteste tunurile in cupole cuirasate si camufleaza obiectivele cu vegetatie.
Restul forturilor, printre care si Fortul 12 Berceni, au beneficiat de buget de austeritate. In 1895 s-a declarat incheierea lucrarilor la intreaga linie de aparare, iar forturile si bateriile intermediare -care sprijineau cu foc forturile din stanga si dreapta – au fost numerotate in sensul acelor de ceasornic, incepand cu Fortul 1 Chitila. Un fort putea adaposti pana la 500 de oameni, o baterie 250 de oameni, iluminarea se facea cu lampi de petrol, iar costul total al constructiilor a fost de 85 de milioane de lei, adica valoarea a 11 Palate de Justitie, scrie site-ul bercenidepoveste.ro.
