Darul pe care l-a primit Rudi Albin într-o anumită împrejurare istorică, mai precis Al Doilea Război Mondial, a fost propria viaţă. De altfel, nici nu s-ar putea spune precis ce anume l-a salvat pe Rudi: pasiunea pentru avioane sau ofiţerul de aviaţie german care era găzduit în casa părinţilor săi. Este greu de spus. Poate câte puţin din amândouă. Cert este că povestea lui Rudi poate porni de la acest fapt cert: a iubit încă de copil zborul şi avioanele. „Pentru mine a fost ca un microb. Joaca mea preferată era să cioplesc avioane din lemn. Aveam şi talent, o spun cinstit, fără modestie. Aveam talent la desen, dar mai mult la cioplit lucruri. Mă foloseam pentru asta de un briceag”, şi-a început povestea Rudi Albin.
Şi-a petrecut copilăria la Tulcea, într-o familie de evrei. La noi, războiul a dus la schimbări semnificative, de cele mai multe ori dramatice, în viaţa acestei comunităţi. Familia lui Rudi, aidoma multor altora din localitate, a fost obligată de autorităţi să găzduiască ofiţeri germani. „La noi au adus trei ofiţeri: doi din Luftwaffe (forţele aeriene germane) şi un căpitan de marină. Chiar dacă sună paradoxal ca ofiţeri germani să fie găzduiţi într-o casă evreiască, trebuie spus că aceşti ofiţeri erau oameni cu un anumit nivel. Dacă ar fi fost SS-işti, nu-i băgau la noi sub nicio formă pentru că erau nişte găinari, nişte otrepe, cum erau legionarii. De fapt, ăsta a fost un noroc pentru familii, pentru că nu îndrăznea să se ia nimeni de noi câtă vreme erau aceşti ofiţeri în casă.”
Norocul pentru Rudi a fost unul... capital. „Într-o zi, cei doi ofiţeri de aviaţie m-au văzut cum făceam avioane din lemn. Unul era gata, un Messerschmidt. I-am desenat pe coadă o svastică. Nu ştiu de ce îmi plăcea aşa grozav semnul ăsta, care se trage din cultura indiană. S-au uitat unul la celălalt şi după aceea m-au întrebat: «Tu ai făcut asta?» «Da» le-am răspuns. «Foarte bine, foarte frumos!» au zis. M-au chemat apoi în camera lor, au deschis un cufăr şi m-au pus să întind mâinile. Mi-au dat pachete cu biscuiţi (pe vremea aia numai în filme vedeam aşa ceva), ciocolată, caramele şi toate bunătăţile. Mama, când m-a văzut, s-a albit la faţă; crezuse că am furat de la ei. I-am spus că ei mi-au dat pentru că au văzut că am făcut avionul şi le-a plăcut.”
Sursa: ziarulring.ro
Sursa: ziarulring.ro
