Continutul acestor obsesii ii este strain individului, nu este in controlul lui propriu si nu este tipul de ganduri pe care ar fi dorit sa il aiba.Se intampla sa fiti deranjati de ganduri fara sens si care tot revin in ciuda faptului ca incercati sa nu le mai aveti ?
Cand aveti aceste ganduri, incercati sa vi le scoateti din minte ? Cum ?
De unde credeti ca vin aceste ganduri ?
Se intampla sa va simtiti presati sa faceti un lucru iarasi si iarasi si sa nu va puteti opri, de exemplu sa va spalati pe maini, sa numarati pana la un anumit numar, sa verificati de mai multe ori sa fiti sigur ca ati facut bine ?
De ce trebuie sa repetati aceste actiuni ?
De cate ori trebuie sa le faceti si cat dureaza ?
Dureaza aceste ganduri suparatoare si aceste actiuni repetitive mai mult decat considerati ca ar avea sens ?
Ce efect au asupra vietii dumneavoastra ?
Cele mai frecvente obsesii sunt gandurile repetate in legatura cu contaminarea (a se contamina prin strangerea mainilor altor persoane), indoielile repetate (ex. : a se intreba daca a efectuat un act oarecare - daca a incuiat usa, daca a lovit pe cineva intr-un accident de circulatie), necesitatea de a pune lucrurile intr-o anumita ordine (ex. : neliniste si anxietate intensa cand obiectele sunt puse in dezordine sau asimetric), impulsuri agresive sau oribile (ex. : a-si vatama propriul copil sau a striga o obscenitate in biserica); aceste ganduri, impulsuri, imagini nu sunt simple temeri legate de dificultatile curente ale vietii.
Persoana cu obsesii incearca sa ignore sau sa suprime astfel de ganduri sau de impulsuri ori sa le neutralizeze cu un alt gand sau actiune (numita compulsie); un exemplu : individul torturat de dubii in legatura cu a fi lasat aragazul deschis incearca sa neutralizeze prin verificari repetate si a se asigura ca acesta este inchis.
Compulsiile sunt comportamentele repetitive (ex. : spalatul mainilor, ordonatul, verificatul, spalatul pe maini foarte des, verificatul incuietorii usii la fiecare cateva minute) sau acte mentale (ex. : numaratul, repetare de cuvinte in gand) cu scopul de a reduce nelinistitea si anxietatea intensa.
Obsesiile si compulsiile cauzeaza o afectare importanta a functionarii profesionale, a activitatilor sociale, a relatiilor, sunt consumatoare de timp (mai mult de o ora pe zi). De exemplu, o persoana cu obsesii referitoare la murdarie va evita toaletele publice sau sa dea mana cu strainii; preocuparea de a avea o boala grava este frecventa, cu vizite frecvente la diversi medici in cautarea reasigurarii.
Culpa, un sentiment patologic de responsabilitate si perturbarile de somn pot fi prezente; poate exista uz excesiv de alcool sau de medicamente sedativ hipnotice.
La adulti, tulburarea obsesiv-compulsiva este frecvent asociata cu alte boli psihice care duc la necesitate unei consultatii psihiatrice si anume : depresia majora, anxietatea, fobiile, tulburari de comportament alimentar si unele tulburari de personalitate, unele persoane au relatat ca avand ticuri in prezent sau in istoric. Pot fi observate probleme dermatologice precum excoriatiile, eczemele cauzate de spalatul excesiv cu apa si detergenti sau pierderea parului in urma smulgerii.
Cu toate ca tulburarea obsesiv-compulsiva incepe de regula in adolescenta sau precoce in viata adulta, ea poate incepe si in copilarie. Etatea la debut este mai precoce la barbati - intre etatea de 6 si 15 ani, decat la femei - intre etatea de 20 si 29 de ani. Cel mai des, debutul este gradual cu evolutie cronica, cu ameliorari si agravari, cu exacerbarea simptomelor in relatie cu stresul.
Tulburarea obsesiv-compulsiva, desi cunoscuta de secole, era considerata o stare cronica, incapacitanta si incurabila. Tratamentul eficient a fost descoperit cu aproximativ patru decenii in urma, odata cu dezvoltarea unor metode psihologice si farmacologice de interventie eficiente, majoriatea celor afectati putand fi ajutati sa-si controleze simptomele incapacitante.
Tratamentele disponibile sunt terapia comportamentala care consta in expunerea si prevenirea raspunsului si medicatia antidepresiva din clasa inhibitori ai recaptarii serotoninei. Este necesar ca tratamentul famacologic si cel comportamental sa fie urmate in paralel pentru o eficienta crescuta si pentru prevenirea recaderilor.
Principalul scop al tratamentului este ca pacientul sa controleze tulburarea si nu invers.
