Inițial, acest fenomen a fost observat în cazul oamenilor nevăzători, care au căpătat abilitatea de a aprecia distanțele față de zidurile unei încăperi cu ajutorul zgomotelor. Însă, cercetătorii au descoperit că și indivizii fără probleme de vedere pot face acest lucru. Cum e posibil?
Ludwig-Maximilians, cercetător la Universitatea din Munchen și echipa sa, a realizat un studiu în cadrul căruia a descoperit că există o tehnică prin care poți urmări activitatea creierului într-o asemenea situație, cu ajutorul rezonanței magnetice imagistice funcționale (fMRI).
Participanții la studiu au primit căști cu microfon și au fost așezați în scannerele MRI. Aceștia au ascultat semnale audio pentru a-și descoperi poziția în spațiu, iar apoi au făcut zgomote cu ajutorul limbii, primind în căști ecoul corespunzător. Astfel, toți participanții au reușit să învețe cum să perceapă diferențele de mărime ale unui spațiu, chiar și dacă acestea erau destul de mici.
Oamenii pot învăța să folosească ecolocația, asemenea liliecilor
De asemenea, cercetătorii au mai descoperit că participanții au putut să estimeze dimensiunile unui spațiu mult mai bine atunci când ei produceau zgomotele, decât atunci când zgomotele produse le erau transmite în căști. Unul dintre participanți a reușit chiar să estimeze dimensiunile unui spațiu virtual cu o abatere de doar 4% față de dimensiunile reale.
Astfel de sarcini activează cortexul senzorial, deoarece undele sonore produse de zgomote sunt reflectate și surprinse de urechi. În plus, pacienții fără probleme vizuale au avut și o activare a cortexului motor, ce stimulează limba și corzile vocale pentru a produce noi zgomote.
„Ecolocația necesită un grad foarte mare de sincronizare între cortexul motor și cel senzorial", a explicat Dr. Virginia L. Flanagin, de la German Center for Vertigo and Balance Disorders.