Varianta Liviu Dragnea-premier ar putea deveni fezabilă doar dacă CCR ar declara neconstituțională legea care-i interzice expres acest lucru. Dar Curtea Constituțională s-a exprimat deja pe o speță similară, în 6 iulie 2016, iar motivarea curții este cât se poate de clară.
„Prezumţia de nevinovăţie, de bună-credinţă şi de loialitate au fost desfiinţate ca efect al hotărârii definitive de condamnare", se spune în motivarea deciziei CCR 536 din 6 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr.730 din 21 septembrie 2016
Practic în această decizie, CCR recunoaşte statului o marjă largă de a impune condiţii şi restricţii în ocuparea funcţiilor publice, în aşa fel încât să fie asigurat prestigiul acestor funcţii şi păstrată încrederea cetăţenilor.
Susţinătorii domnului Dragnea aduc câteva argumente în favoarea posibilităţii ca acesta să poată ocupa funcţia de premier, scrie adevarul.ro. În primul rând, susţin aceştia, instanţa care l-a condamnat nu i-a interzis nici drepturile electorale (de a alege şi a fi ales), nici dreptul de a ocupa o funcţie publică.
În al doilea rând, a fost condamnat cu suspendare, şi nu cu executare, deci fizic are capacitatea de a-şi exercita un mandat.
Prin urmare, Legea 90/2001 privind funcţionarea Guvernului, care împiedică persoanele care au suferit o condamnare penală să fie membri ai Guvernului, ar fi neconstituţională, pentru că, iată, îngrădeşte dreptul domnului Dragnea de a fi ales şi de a ocupa funcţia publică de prim-ministru, drept pe care instanţa nu l-a interzis.
Pe 14 iunie anul acesta, Parlamentul a adoptat o modificare la Statutul aleşilor locali, prin care aceştia ar fi urmat să-şi piardă automat mandatele doar în cazul în care sunt condamnaţi cu executare, nu şi cu suspendare. Preşedintele Iohannis a sesizat Curtea Constituţională, care a admis sesziarea şi, pe 6 iulie, a decis că modificarea este neconstituţională.
În motivare, judecătorii arată că, din punctul de vedere al ocupării unei funcţii publice, este irelevant dacă condamnarea este cu executare sau cu suspendare. Acestea sunt chestiuni care ţin de individiualizarea pedepsei, pe care judecătorul le stabileşte în funcţie de gravitatea faptei şi de persoana făptuitorului, pe când elementul fundamental care trebuie să atragă pierderea mandatului este condamnarea însăşi.
Şi continuă Curtea: „Numai condamnarea este cea care determină schimbarea situaţiei juridice a persoanei care exercită demnitatea publică şi o descalifică pe aceasta din punct de vedere legal şi moral pentru ocuparea funcţiei". Şi încă: „Prezumţia de nevinovăţie, de bună-credinţă şi de loialitate au fost desfiinţate ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare al pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredinţa de către stat exerciţiul autorităţii publice".
Constituţia garantează drepturile fundamentale ale omului - şi pe acestea este chemată să le apere Curtea Constituţională. Dreptul de a fi desemnat, ales sau numit prim-ministru nu este un drept fundamental, ci o vocaţie pe care ţi-o poţi atinge dacă îndeplineşti condiţiile legii. Prin urmare, depanarea „problemei Dragnea" nu se face la Curtea Constituţională, ci în Parlament, cel care face legile.
