Şi asta e România: povestea şefului de promoţie de care fug toţi angajatorii. Motivul e dramatic

Deşi are aceste probleme de când se ştie, Ciprian nu vede în asta un handicap. Acest handicap nu a făcut altceva decât să încerce să le demonstreze celorlalţi că se descurcă chiar şi într-o societate care nu prea e pregătită să integreze persoanele cu astfel de probleme.

Ciprian este independent încă din primii ani de şcoală, familia sa care locuieşte în Sânmihaiu de Câmpie trimiţându-l la şcoală tocmai în Cluj-Napoca, acolo unde se afla cea mai apropiată unitate de învăţământ pentru nevăzători. Tânărul mai are o soră cu aceleaşi probleme de vedere, care însă nu a avut acelaşi noroc ca şi el, aceasta rămânând acasă, neşcolarizată, scrie Adevărul.ro. 

După ce a terminat şcoala nu s-a lăsat şi s-a dus tocmai în Bucureşti unde s-a specializat în balneo-fizio-kinetoterapie. A făcut şi practică în spitalele bucureştene, unde lumea a trecut peste handicapul său şi i-a apreciat priceperea şi mâinile care practic îi scăpa de dureri.

„Prima dată am spus că învăţ o meserie, astfel încât să am şanse reale să-mi câştig existenţa, aşa că am optat pentru balneo-fizio-kinetoterapie. Am absolvit în anul 2009, în apogeul crizei financiare, când majoritatea locurilor de muncă erau blocate. Negăsindu-mi un loc de muncă, am hotărât să mai încep o facultate”, povesteşte Ciprian.

Dacă şcoala post liceală urmată la Bucureşti a avut un program special pentru nevăzători, adaptând astfel procesul de învăţare nevoilor celor care se folosesc de celelalte simţuri pentru a se descurca în lume, întors la Bistriţa, Ciprian s-a mai apucat de o facultate, care însă nu era adaptată pentru studenţii cu nevoi speciale.

Prima reacţie stârnită de tânărul de 32 de ani a fost de milă. Aceasta a dispărut însă după prima sesiune, când notele mari luate de tânăr i-au făcut pe ceilalţi să îl privească ca pe un rival. După trei ani de muncă, Ciprian a reuşit să termine facultatea şef de promoţie.

Tot la facultate, Ciprian şi-a găsit marea iubire, cu care s-a şi căsătorit anul acesta. De altfel, soţia lui Ciprian este singura din casă care lucrează, asta pentru că tânărul nu reuşeşte să îşi găsească un loc de muncă de mai bine de doi ani. De ce nu reuşeşte un tânăr inteligent, dornic de muncă, cu studii superioare să îşi găsească un loc de muncă? Chiar aşa nepregătită este societatea românească pentru oamenii cu handicap care îşi doresc cu ardoare să se integreze? Răspunsul la aceste întrebări ni-l dă tocmai Ciprian: „Defectul de vedere a fost principala cauză. Am încercat să-mi depun un dosar pentru un job chiar şi la Direcţia de Asistenţă Socială, era un post de debutant, pe proiecte. Mi-au spus atunci să nu îmi depun dosarul pentru că oricum nu voi fi primit”.

Ciprian spune că s-a îndreptat spre mediul public pentru că cel privat era şi mai reticient. A primit o groază de promisiuni şi cam atât. „Sper să găsesc pe cineva care să vadă dincolo de defectul meu de vedere. Sper ca cineva să-mi dea posibilitatea să îi arăt că posed anumite abilităţi şi că sunt capabil să reuşesc. Nu cer milă, toată viaţa mea m-am ferit să fiu un asistat social, am vrut să îmi caut un loc de muncă şi paradoxal vrând să muncesc nu am unde. Alţii au unde să muncească şi nu vor”, precizează cu o oarecare dezamăgire în voce Ciprian.

În lipsa unui loc de muncă, Ciprian oferă masaje gratuite celor cu probleme financiare. Nevrând să stea şi să nu facă nimic, Ciprian a intrat într-un proiect unic în Bistriţa: un cabinet de medicină socială. Practic, acesta îşi oferă gratuit serviciile celor care trec pragul cabinetului şi au nevoie de mesaj terapeutic sau kinetoterapie pasivă. Cabinetul este situat în Subcetate, într-un cartier al Bistriţei unde mare parte din populaţie se confruntă cu probleme financiare şi mulţi nu îşi permit să plătească pentru o şedinţă de masaj de exemplu. Spune că vrea să îi ajute pe ceilalţi şi să le ofere ce ştie el face mai bine. Încântarea celor cărora mâinile lui Ciprian le-au luat toate durerile nu a întârziat să apară.