SFANTA MARIA Mănăstirea Nicula este una dintre cele mai importante ale Transilvaniei, unică într-un fel prin marile pelerinaje anuale ce se fac aici în ziua de 15 august, praznicul adormirii slăvitei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria.
Intervenţia puternică şi salvatoare a Maicii Domnului, care s-a făcut arătată de multe ori în istorie la mănăstirea Nicula, sfânta Fecioară Maria o face prin sfânta ei icoana făcătoare de minuni.
Sfânta icoană a Maicii Domnului de la Nicula a fost pictată de către preotul ortodox Luca, din comuna Iclod, judeţul Cluj, în anul 1681. Mai multe minuni au fost consemnate în documente, scrie cuvantul-ortodox.ro.
SFANTA MARIA La începutul secolului al XIX–lea este amintită vindecarea unui băieţel de sase ani al domnului Janoş Thoraczkai, care fusese lovit de un cal. Când toate strădaniile doctorilor s-au dovedit zadarnice, părinţii au rămas doar cu credinţa şi nădejdea în Maica Domnului. Şi Sfânta Fecioară Maria nu a înşelat nădejdea lor. Copilul s-a tămăduit, iar părinţii au adus lacrimi de bucurie şi mulţumire.
O întâmplare fericită s-a petrecut cu soţia căpitanului Lorincz Barri, comandantul garnizoanei din Cluj, pe nume Cristina. Aceasta, după spusele doctorilor, urma ca la scurtă vreme să-şi piardă vederea. Cu credinţă că Maica Domnului o va ajuta, ea s-a rugat lipindu-şi ochii de sfânta Ei icoana (o copie a celei de la Nicula) şi astfel s-a vindecat.
Tot în acea perioadă, prin rugăciune şi credinţă, o altă femeie, soţia căpitanului Garnizoanei din Gherla, a dobândit de la Sfânta Fecioară Maria şi Maica milostivirii, vindecarea fiului ei bolnav de epilepsie. Soţia unui alt căpitan pe nume Horn, aflat în cantonament la garnizoana din Cluj, avea tumori interne, încât nu putea să înghită nimic. Exista în cazul bolii ei un real pericol de moarte prin sufocare. Atunci s-a îndreptat cu lacrimi şi rugăciuni fierbinţi către Maica Domnului rugându-se, fie să-şi recapete sănătatea tămăduindu-se, fie să se bucure de o moarte uşoară şi lipsită de durere. A fost ascultată în prima rugăciune, tămăduindu-se de boala ei.
Un băieţel armean din Gherla, cu numele Cristofor, în vârstă de zece ani, era foarte bolnav de picioare, încât nu putea deloc să se sprijine pe ele şi să umble. Într-o noapte mama lui a visat că ar fi bine să ţină ajun nouă sâmbete pentru copilul ei, iar apoi să-l ducă la sfânta mănăstire Nicula. Ea l-a adus în grabă, atingându-l de sfânta icoană a Maicii Domnului. Băieţelul s-a vindecat imediat, ieşind pe picioarele lui din biserică şi întorcându-se pe jos acasă.