După un drum șerpuit și abrupt pe Valea Ghegheș, la limita dintre județele Bihor și Arad, se află satul Bâlc. Dintre casele rămase în picioare, una singură, mai este locuită. Acolo trăiește o bătrână împreună cu fiul ei. Restul sătenilor s-au mutat în alte localităţi unde au condiții mai bune de trai.
„Din cauză că e izolat, e foarte departe, pentru copii e departe, să stai mereu în gazdă. Pe jos sau cu căruța aveau 9 kilometri de mers până la asfalt sau coborau în sat Lazar, mai aveau 11 kilometri. Era mină, tatăl meu lucra la mină, mama era casnică, se ocupa de porci, cai, de astea se ocupau aici. Peste 5 ani, maximum 10 ani, va dispărea, pădurea își ia locul înapoi, totul se împădurește”, spune un localnic.
Satul Bâlc nu are nici asfalt, nici apă curentă. Așa cum era și pe vremuri, casele au latrine în fundul curții, iar apă bună de băut se găsește într-un alt sat aflat la două ore distanță.