Ortodoxe
Sf. Mare Mc. Varvara; Sf. Cuv. Ioan Damaschin (Dezlegare la pește)
Greco-catolice
Sf. m. Varvara; Sf. cuv. Ioan Damaschinul
Romano-catolice
Ss. Ioan Damaschin, pr. înv.; Varvara, fc. m.; Ioan Calabria, pr.
Sfânta Mare Muceniță Varvara este pomenită în calendarul creștin ortodox la 4 decembrie.
Sfânta Varvara a fost fiica unui aristocrat roman, pe nume Dioscor, și a trăit pe vremea împăratului Maximian Daia (305-311) în cetatea Iliopoli.
Fiind foarte frumoasă, tatăl său i-a zidit un turn în care să locuiască. Deci viețuind Sfânta Varvara în acest palat înalt, în singurătate, se alina privind de sus la zidirea lui Dumnezeu cea dintru înălțime, ca și la cea de jos, la lumina cerului și la frumusețea pământului.
Astfel, ea căuta adeseori spre cer, ziua și noaptea, și din zidiri încerca să cunoască pe Ziditor. Odată ea privind mult la cer și fiind cuprinsă de o mare dorință ca să știe cine a făcut acea înălțime și acea lățime și strălucire a cerului, deodată a strălucit în inima ei lumina dumnezeiescului dar și i-a deschis ochii minții, pentru cunoștința Dumnezeului celui viu, care, cu înțelepciune a zidit cerul și pământul.
Sfânta Varvara cunoscând astfel pe adevăratul Dumnezeu i-a disprețuit pe zei, închipuirile lor considerându-le drept lucruri făcute de mâini omenești.
Când tatăl său a văzut că Sfânta Varvara rămâne credincioasă descoperirii sale, adică a acelui Dumnezeu în Treime închinat, Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, a predat-o autorităților romane care dezlănțuiseră prigoana împotriva creștinilor.
A fost chinuită și a fost purtată în batjocura mulțimii prin cetate, găsindu-și sfârșitul martiric chiar în mâinile tatălui său, care a ucis-o cu sabia. Când mergea spre locul de osândă, Sfânta Mucenică Varvara s-a rugat lui Dumnezeu pentru cei care o vor pomeni-o și își vor aduce aminte de pătimirile sale cele multe și cumplite, ca ei să nu sufere de boală năpraznică și moartea neașteptată să nu-i răpească.
După ce a ucis-o, tatăl ei a fost lovit de trăsnet pe când cobora din munte și a murit.
Tot astăzi este pomenit Sfântul Cuvios Ioan Damaschin.
Sfântul Ioan Damaschin a trăit pe vremea împăratului Leon Isaurul (717-741) și a lui Constantin, fiul acestuia. Era de loc din Damasc, din părinți credincioși și de neam bun. A primit o educație strălucită împreună cu fratele său Cosma, care fusese înfiat de familia Sfântului Ioan, fiind un copil sărac din Ierusalim.
Amândoi au fost învățați de același dascăl, tot Cosma cu numele, răscumpărat din robie de tatăl Sfântului Ioan Damaschin, împreună cu alți robi. Cosma era monah și s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu să îi dea un ucenic, fiu duhovnicesc, căruia să-i împărtășească toată știința sa de carte, pe care o agonisise într-o viață de studiu.
Și pentru că Ioan și Cosma avuseseră parte de un astfel de profesor, au ajuns amândoi înțelepți.
Sfântul Ioan Damaschin s-a retras în Mănăstirea "Sfântul Sava" de lângă Ierusalim și s-a făcut cunoscut prin înțelepciunea sa desăvârșită, autor fiind de lucrări prin care condamna iconoclasmul (lupta împotriva icoanelor), un curent eretic susținut de Leon Isaurul.
Pe lângă istoria luptei sale împotriva iconoclaștilor, Sfântul Ioan Damaschin este cunoscut și ca dogmatist și imnograf, scrie agerpres.ro. Este autorul unei scrieri cuprinsă în volumul al IV-lea al "Filocaliei", intitulată "Cuvânt minunat și de suflet folositor". Lucrarea sa rezumă principalele aspecte ale vieții ascetice. A trecut la cele veșnice la Mănăstirea "Sfântul Sava". (sursă: vol. "Viețile Sfinților")