Soborul Sfinţilor 12 Apostoli este prăznuit de Biserică în ziua de 30 iunie.
Sfântul Apostol Petru, Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Apostol Iacov, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Sfântul Apostol Filip, Sfântul Apostol Vartolomeu, Sfântul Apostol Toma, Sfântul Apostol Matei, Sfântul Iacov al lui Alfeu, Sfântul Apostol Iuda, Sfântul Apostol Simon, Sfântul Matia, Sfântul şi Marele Apostol Pavel, chemat de Domnul la apostolie mai târziu decât toţi, au fost martori direcţi ai evenimentelor care constituie revelaţia şi istoria mântuirii, Iisus Hristos împlinind iconomia mântuirii odată pentru totdeauna.
După cum s-a hotărât la Sinodul ecumenic de la Constantinopol (381) în formula "Cred în una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică", una din însuşirile fundamentale ale Bisericii este apostolicitatea. Această caracteristică a Bisericii creştine este dată nu numai de continuitatea istorică din timpul Apostolilor şi până astăzi, ci şi de faptul că are o trimitere mesianică, cei 12 Apostoli având misiunea de a propovădui Împărăţia lui Dumnezeu: "Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi (Luca 9, 1, 2)", scrie agerpres.ro.
Apostolii sunt chemaţi de Mântuitorul Hristos pentru transmiterea şi aplicarea lucrării Sale, devenind în acest fel împreună lucrători cu Dumnezeu la zidirea Bisericii.
* Sfântul Ierarh Ghelasie s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeţ din Munţii Apuseni şi, apoi, ca egumen al Mănăstirii Râmeţ din judeţul Alba, având o viaţă duhovnicească îmbunătăţită şi învrednicindu-se încă din tinereţe cu darul facerii de minuni. Era originar din partea locului.
În tradiţia locului se spune despre Cuviosul Ghelasie că avea doisprezece ucenici cu care împreună se ruga şi postea, săvârşind sfintele slujbe cu mare osârdie şi frică de Dumnezeu. În toată săptămâna, Cuviosul Ghelasie nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine.
Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere şi săvârşea Sfânta Liturghie. Numai sâmbăta şi Duminica mânca împreună cu călugării la trapeza mănăstiri.
Acest cuvios sihastru era, de asemenea, un mare părinte duhovnicesc al sihaştrilor din Munţii Râmeţ, precum şi al sătenilor din Ţara Moţilor.
Odată, urcând Sfântul Ierarh Ghelasie în poiană cu asinul său la adunat fân, şi-a cunoscut dinainte sfârşitul. Deci, rugându-se mult, şi-a chemat ucenicii, poruncindu-le să trăiască în desăvârşită dragoste, să iubească Biserica şi să fugă de beţie, desfrâu şi de tot păcatul. Apoi, sărutându-i pe toţi, şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.
A fost îngropat lângă zidul bisericii şi mulţi bolnavi se vindecau la mormântul lui.
În anii din urmă, s-au descoperit în chip minunat, în jurul mănăstirii, bucăţi din sfintele sale moaşte, prin care se fac nenumărate minuni în rândul credincioşilor veniţi la mănăstire.
Sfântul Ghelasie a fost arhiepiscop şi păstor sufletesc al credincioşilor din centrul Transilvaniei şi din Munţii Apuseni în secolele XIV-XV, retrăgându-se la bătrâneţe în mănăstirea de metanie, Râmeţ.