În Sâmbăta Mare prăznuim îngroparea Mântuitorului și pogorârea Să la iad. Sâmbătă Mare este o taină, pentru că deși sâmbătă înseamnă odihnă, ea este totuși o lucrare. Apostolul Petru spune că S-a pogorât la iad și "a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare" (I Petru 3: 19).
În răstimpul dintre moarte și înviere, când trupul Sau zăcea în mormânt, Hristos a coborât cu sufletul Lui îndumnezeit printre cei adormiți, ținuți până atunci sub stăpânirea celui rău, și le-a propovăduit cuvântul Evangheliei.
Taina Sâmbetei Mari este redata in Sinaxarul acestei zile astfel: "In mormant cu trupul, in iad cu sufletul ca un Dumnezeu, in rai cu talharul si pe tron impreuna cu Tatal si cu Duhul ai fost, toate umplandu-le, Acela ce esti necuprins Hristoase, Dumnezeule!". Fiul lui Dumnezeu care s-a facut Om pentru mantuirea noastra, nu s-a despartit de trupul Sau din mormant si nici de sufletul Sau coborat la iad.
În iad, Hristos vesteşte eliberarea celor legaţi de diavol, a celor care au crezut în cuvintele Sale. Când se spune că Iisus a coborât la iad nu trebuie să se creadă că este vorba de locul de osânda a celor păcătoşi, ci pur şi simplu de împărăţia morţilor, unde zăceau drepţii şi păcătoşii, scrie crestinortodox.ro. Prin puterea Sa dumnezeiască ridica din iad pe toţi cei care l-au aşteptat cu credinţa. Coborârea la iad este o lucrare mântuitoare, o lucrare de zdrobire a porţilor iadului.
Biserica mărturiseşte că Hristos prin pogorârea Să la iad a sfărâmat porţile iadului Sfântul Ioan Damaschin, autorul Canonului Sfintelor Paşti, spune: "Deşi Hristos a murit ca un om, iar sufletul Sau S-a desprins din preacuratul Său trup, dumnezeirea Lui a rămas nedespărţita de amândouă, adică atât de trup, cât şi de suflet". Astfel, Hristos se pogoară în iad nu în postura de rob, ci de Stăpân al vieţii şi al morţii, Biruitor al iadului, Izbăvitor al celor aflaţi aici.
Sâmbăta Mare sau Sâmbăta Paştelui este marcată de superstiţii, tradiţii şi obiceiuri ce încununează străduinţele creştinilor din timpul Postului Paştelui, marcând încheierea unui ciclu al morţii şi sacrificiului, şi inaugurând o vreme a renaşterii, învierii şi a reînvigorării speranţei şi împlinirii întru Dumnezeu.
Sâmbăta Mare este ultima zi în care se mai fac pregătiri pentru Paști. De obicei, în această zi se sacrifică mielul, care este simbolul lui Iisus în tradiția creștină.
Se spune că nu este bine să dormi în Sâmbătă Mare, întrucât atunci când se deschid cerurile Domnul poate vedea înlăuntrul fiinţelor, iar dorinţele pe care ţi le pui se vor împlini.
Sâmbăta Mare este ultima zi de post pentru cei care așteaptă Învierea Domnului, iar postul nu se rezumă la grija pentru ceea ce mănânci, ci este și o zi de meditație și rugăciune.
O superstiție veche spune că daca te împiedici în Sâmbăta Mare timp ce te îndrepți catre slujba de Inviere, vei avea un an greu și plin de încercări.
În Sâmbăta Mare, gospodinele pregătesc mâncarea pentru masa de Paști și fac ultimele retușuri prin casă. Principala grijă a oamenilor înainte de sărbătoarea Sfintelor Paști nu este însă mâncarea, ci primenirea hainelor, căci, la fel ca apa, haina are un rol purificator.
Atunci când Iisus a murit pe cruce pentru mântuirea lumii ca un miel nevinovat, a fost numit ''Mielul lui Dumnezeu'', simbolizând sacrificiul său desăvârșit. De obicei, de pe masa creștinilor, în ziua de Paști nu lipsesc preparatele din miel, precum: drobul, borșul de miel, stufatul sau friptura.
Seara, femeile trebuie să aibă un coș cu mâncare la biserică, pentru a putea fi sfințit. În coș ele trebuie să aibă: un prosop curat, o lumânare albă, ouă roşii, cozonac, pască, drob, zahăr, faină, ulei, câţiva căţei de usturoi şi o ramură de busuioc.
