Ăn primul rând, această trezire bruscă ne permite să reverificăm mediul din jurul nostru, o oportunitate pentru a ne asigura că acesta este propice somnului. O altă ipoteza este că el le permitea strămoşilor noştri să-şi verifice poziţia în care dormeau, mai ales dacă adormeau în locuri mai puţin comfortabile.
O altă teorie sugerează că spasmul hipnagogic este efectul relaxării sistemului nostru psihologic. în esenţă, spasmul poate fi un efect al detaşării sistemului reticular din creier de nucleul preoptic ventrolateral.
Deşi, în majoritatea cazurilor, este un fenomen normal, spasmul hipnagogic poate fi o experienţă înspăimântătoare în cazurile extreme, împiedicând instalarea somnului, iar pe termen lung poate provoca o forna de insomnie.
Spasmul este în legătură cu activitatea motorie. Orice aspect care ţine sistemul motoriu activ în timpul nopţii poate creşte şansele provocării unui spasm. Factori precum cafeaua, exerciţiile fizice realizate seară, stresul sau anxietatea sunt asociaţi cu spasmele nocturne spontane.
Dintr-o perspectiva nutriţionistă, s-a descoperit că deficienţă de magneziu, calciu şi fier poate creşte riscul apariţiei acestui fenomen. Cercetările realizate pe acest subiect sunt puţine deoarece, la nivel global, este considerat un fenomen normal.
