Decizia de a se înrola
În dimineața în care a început conflictul, vestea invaziei rusești l-a determinat să acționeze imediat. „Când fiul meu mi-a spus că a început războiul, am fost cuprins de șoc. Am deschis televizorul și mi-am dat seama că era adevărat. La ora 9 eram deja la Comisariatul Militar, cu o geantă cu câteva haine. Oficial, am fost înrolat pe 25 februarie”, povestește Adrian pentru un site de știri.
Primele zile le-a petrecut apărând Aeroportul din Cernăuți, considerat un punct strategic important. „Ne așteptam la un atac aerian din partea trupelor ruse din Transnistria. Eram în haine civile, cu arme și muniție primite în grabă. Noaptea era geroasă, iar noi ne aflam într-o stare continuă de alertă”, își amintește militarul.
Experiențele din linia întâi
După o perioadă relativ calmă în zona Cernăuțiului, Adrian a fost trimis pe frontul de est, unde luptele erau intense. „Am plecat spre Harkov pe 2 septembrie, fără să știm exact unde vom ajunge. Acolo am participat la operațiunea de eliberare a regiunii, o experiență care m-a schimbat complet”, mărturisește el.
Confruntările au fost brutale, marcate de bombardamente constante și pierderi umane semnificative. „Cele mai grele momente au fost pierderile camarazilor mei. Bombardamentele erau imprevizibile; nu știam niciodată unde vor cădea. Primul șoc a fost când un coleg a călcat pe o mină și și-a pierdut piciorul, la doar câțiva metri de mine. Atunci am înțeles cu adevărat că moartea este mereu aproape.”
Adrian își amintește un episod din noiembrie 2022, când el și echipa sa au fost ținta unui bombardament intens. „Am fost sub foc continuu timp de o oră și jumătate. Obuzele cădeau la câțiva metri de noi. Doar o minune ne-a salvat.”
Impactul psihologic al războiului
Războiul a lăsat urme adânci asupra combatanților, iar Adrian recunoaște că efectele psihologice sunt greu de depășit. „Noi, cei mai în vârstă, am reușit să facem față mai bine, dar tinerii vor suferi mult timp după încheierea conflictului.”
Adrian este sceptic cu privire la perspectivele unei păci durabile. „Nu cred că rușii își vor respecta vreodată angajamentele internaționale. Singura soluție este ca armata ucraineană să continue să lupte, cu sprijinul comunității internaționale. Fără ajutor militar adecvat, însă, acest lucru devine tot mai dificil.”
Din cauza unor probleme de sănătate, Adrian a fost nevoit să se retragă de pe front. Durerile de coloană vertebrală au devenit insuportabile, iar continuarea misiunii ar fi agravat situația. În prezent, s-a întors la funcția sa din cadrul Primăriei Herța, dar este pregătit să revină pe front dacă va fi nevoie.
„Acest război este o luptă pentru supraviețuirea noastră. Sunt dispus să fac tot ce este necesar pentru a-mi apăra țara și familia”, încheie Adrian Medvedi, un erou al zilelor noastre.
