,,Desfiinţarea structurii de sectorişti a avut în timp un impact mai mult negativ referitor la cunoaşterea de către poliţist a mediului infracţional zonal, atât din perspectiva prevenirii criminalităţii cât şi din punctul de vedere al finalizării pozitive a situaţiei operative infracţionale. Prezenţa sectoristului în zonă asigură continuitate în cunoaşterea potenţialilor infractori, încrederea şi claritatea cetăţeanului în modelul constant care asigură liniştea şi ordinea publică", reclamă Sindicatul Național al Agenților de Poliție.
Poliţistul de proximitate avea următoarele atribuţii:
- era prezent în fiecare zi minimum 6 ore, în sectorul/zona de responsabilitate pentru a relaţiona cu cetăţenii, realizând cunoaşterea populaţiei, sub aspectul structurii, obiceiurilor şi tradiţiilor locale, domiciliului şi reşedinţei, precum şi a teritoriului din punct de vedere al locurilor şi mediilor favorabile comiterii de infracţiuni;
- stabilea legături permanente cu administratorii asociaţiilor de proprietari/locatari, factorii responsabili din cadrul unităţilor de învăţământ, societăţilor comerciale, organizaţiilor neguvernamentale, administraţiei publice locale pentru identificarea factorilor de risc privind ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului şi identificarea măsurilor comune de prevenire şi combatere a faptelor antisociale;
- participa la şedinţele asociaţiilor de proprietari/locatari şi la alte evenimente importante pentru comunitatea din sectorul/zona de responsabilitate;
- identifica şi consilia cetăţenii care fac parte din categoriile cu grad ridicat de victimizare;
- rezolva reclamaţiile şi sesizările cetăţenilor din conţinutul cărora nu rezultă în mod evident elemente cu caracter penal sau contravenţional referitoare la stări conflictuale, tulburarea liniştii publice în unităţile de învăţământ, asociaţii de proprietari/locatari, societăţi comerciale, fapte antisociale ale căror victime sunt anumite categorii de persoane (minori, bătrâni, persoane cu handicap sau afecţiuni neuropsihice, etc.).
