Multe persoane au fost ucise de telefon nu pentru că el este o amenințare în sine. Modul în care l-au folosit a fost problematic. De exemplu, au trimis mesaje în timp ce conduceau și au pierdut controlul volanului sau mergeau cu privirea în telefon și nu au fost atenți la traversarea unei străzi. Au fost și cazuri în care s-a întâmplat ca bateria telefonului să explodeze pur și simplu, dar acestea sunt extrem de rare.
Când vine vorba de radiații, ele trebuie căutate în cu totul alte părți, nu telefon. Însă oamenii au tendința să creadă că orice tip de radiație este nociv pentru că, în general, îl aseamănă cu radiațiile nucleare, cu catastrofele nucleare, cu mutațiile pe care le produc și care au fost arătate explicit în fotografii.
Cum a apărut ideea că radiațiile ucid?
Ideea a fost perpetuată de la o generație la alta încă de la bombardarea atomică de la Hiroshima și Nagasaki. Războiul Rece și dezastrul nuclear de la Cernobîl au amplificat și mai mult teama. Da, aceste radiații sunt extrem de periculoase.
Ele însă nu au nicio legătură cu radiațiile emise de un telefon. În smartphone-ul tău nu există nicio bucățică de uraniu sau alt element radioactiv care să te facă să te trezești într-o bună zi cu mai multe membre. Și nici nu produce cancer.
Radiațiile X folosite la scanările medicale sunt mult mai nocive decât radiațiile de tip radiofrecvență ale telefoanelor, care sunt și foarte reduse. „Nu trebuie să știi neapărat cum funcționează ceva pentru a înțelege că este periculos. Tot ce se cere e să fie convingător", a declarat Christopher Labos, cardiolog și biostatistician, de la Universitatea McGill din SUA.
Acesta se referă la manipularea maselor prin informații care conțin un adevăr, folosit în mod greșit, pentru a induce în eroare.
