Cartea despre România debuta cu o scrisoare către Traian Băsescu, președintele de-atunci proaspăt reales, scrisoare pe care cred că e nimerit s-o republic, spre a vă provoca să concluzionați despre cum și de ce trăim azi acest prezent năclăit. Genul acesta de scrisoare i s-ar potrivi și lui Klaus Iohannis, numai că eu n-aș fi expeditorul potrivit deoarece nu l-am susținut niciodată, bănuindu-i trădarea, lenea și incompetența, poate oameni ca Eduard Hellvig (fostul său șef de campanie) sau Rareș Bogdan (principalul susținător public) ar putea fi îndreptățiți și mandatați s-o conceapă și adreseze, dar având în vedere funcțiile lor curente și complicatul context intern, nu cred că acest lucru se poate întâmpla.
„Dragă Traian,
Îți scriu atât în calitatea mea de fost opozant al tău, odată cu 2001, anul intrării mele în politică, de fost partener în 2004, de fost adversar (poate singurul!) pe întreaga durată a primului tău mandat, 2005-2009, oricum, în calitatea de om care-ți cunoaște bine și calitățile, și defectele, și aspirațiile.
Îți scriu de data asta fără nici un sentiment de revanșă, fără ură și fără încrâncenare. Știu că pare greu de crezut această detașare a mea în ceea ce te privește, în condițiile în care ți-am imputat de-a lungul timpului inconsecvența în relațiile noastre personale, chiar lipsă de caracter. Astăzi, la circa 2 ani de la ieșirea mea din politică, observând dezastrul național instalat, pe care-l girezi cu disperare și evidentă lipsa de soluții, nu mai simt deloc nevoia să-ți demonstrez ceva, sau să mă răzbun pe tine, deși poate ar fi scuzabil, ținând cont de ce s-a întâmplat după victoria noastră din 2004 — pentru că da, eu o consider a noastră. Sunt încă tânăr, am trăit cu sentimentul că mi-ai furat niște ani din viață, mă revoltă când văd atâta nedreptate și minciună nepedepsite, adică exact pe dos decât am promis împreună în 2004. Și totuși, revolta mea nu mal este orientată împotriva ta, și o să vezi de ce, parcurgând această scrisoare, și poate, cartea.
Au trecut 6 ani de când ne-am despărțit politic și, chiar dacă poate tu crezi că am regretat vreodată că nu am rămas alături de tine, beneficiind din plin de putere așa cum o fac toți apropiații tăi, îți spun sincer că, dacă ar trebui să iau din nou decizia de atunci, și acum ar fi aceeași. Și-acum încep să-ți explic!
Prin conjunctura aleasă de soartă, favorizată prin efortul unor instituții și persoane detectabile doar de către cunoscători, de la finalul lui 2004 ai fost mandatat, Traiane, nu doar cu conducerea țării, dar mai ales cu o sarcină precisă: să „te-ncarci” cu marile
probleme ale acestei națiuni, să le analizezi împreună cu cei mai capabili români ce-ar fi acceptat să lucreze cu tine, și găsind soluțiile potrivite, să asiguri impunerea acestora, să girezi implementarea lor.
Și bineînțeles că din aceasta perspectivă, neonorată deloc prin acțiunile mandatului tău prezidențial, trebuie ca măcar astăzi să devii un receptor principal al discuției despre boala și mizeria României de azi. Nu pentru că ai provoca mizerie în această țară, nu mai e rolul meu să îți judec nici pulsiunile, nici emoțiile și nici raționamentele. Nu pentru că te-aș considera un fel de simbol al bolilor și al alienării acestei țări, n-o s-o fac, deși sunt foarte tentat să o fac. Nu pentru că vreau să pun în spatele tău vinovățiile cumulate pe care le enumăr și le expun în această carte, fiindcă nu o s-o fac, n-ar fi real, aș fi incorect în ceea ce te privește.
Citește continuarea pe solidnews.ro
