În noaptea de 30 noimebrie, cerurile se deschid, lupii vorbesc, iar fetele sau femeile singure îşi visează ursitul.
Noaptea Sfântului Andrei sau Noaptea Strigoilor este o noapte de spaimă, când se crede că spiritele morţilor ies din morminte şi se iau la bătaie la răspântii de drumuri cu strigoii vii. La răsăritul soarelui, spaţiul se purifică, duhurile se întorc în morminte, iar sufletele strigoilor vii revin în trupurile părăsite. Ca să se apere de atacul strigoilor şi al moroilor (morţii vii) care vor să le fure sufletul, oamenii folosesc usturoiul.
Noaptea are loc ritualul „păzitul usturoiului”, adică se stă de veghe între funii de usturoi, plantă despre care se crede că poate alunga strigoii, influenţele diavoleşti şi ghinionul. Cu usturoi se fac cruci la ferestre, se ung coarnele vitelor şi se aromatizează copios mâncărurile. În credinţa populară, se consideră că usturoiul este om: are cap, este îmbrăcat în haine, iar firele de usturoi se numesc căţei. Puterea de a apăra şi a alunga răul, îi vine de la faptul că poartă semnul crucii.
Tot în noaptea de Sfântul Andrei românii pun grâu la încolţit, pentru a afla dacă vor avea un an cu bunăstare, noroc şi sănătate sau va fi marcat de dificultăţi. De Anul Nou se verifică dacă firele crescute din grâu sunt înalte, drepte, puternice şi dese. În acest caz, va urma un an bogat, cu recolte bune.
Românii mai cred şi că Sfântul Andrei este patronul lupilor, ca avatar al unei zeiţăţi păgâne care murea şi renăştea simbolic în Noaptea Strigoilor.