„Ziua e bine, e mai liniște în suflet, sunt mulți oameni în jur, toată lumea vorbește, e acel furnicar de care nici gândurile nu ți le auzi, ziua o pot numi un fel de "amortizor al durerii"... Daaaaar pedeapsa vine noaptea.
Cică noaptea ar trebui să fie un sfetnic bun, vă zic eu, nu, nu e! Noaptea e acel moment când se închid ușile și acele sute de mâini întinse cu ajutoare dispar în ceață.
Noaptea e acel moment când nu îți mai aparții, când vrei să plângi și să țipi până ar începe să îți sângereze corzile vocale de durere, dar nu poți pentru că te temi să nu trezești și sperii copilul și ajungi în punctul în care ești nevoit să țipi, să urli și să plângi în șoaptă...
P.S. așa arată iadul", scrie cu durere, furie, neputința şi revoltă soţia tânărului de 32 de ani care a murit în urma incendiului de la Rafinăria Petromidia din Năvodari.
„Cred că pot zice că trăiesc tragedia vieții mele, sunt văduvă la 33 de ani, cu un copil orfan la 2 ani. Chiar dacă am rămas fără suflet, știu că tati, dacă ar fi lângă mine, mi-aș primi cel mai de vis șut în fund pentru a mă ridica, și mai știu că nu s-ar plictisi să facă asta iar și iar și iar”, a mai spus aceasta.
