Să privim şi altfel scandalul prezenţei la târgul SIAL de la Paris. A fost dezastru sau au ajuns afaceriştii să se plângă şi de cele mai generoase ajutoare din UE. Un comentariu de Costi Rogozanu care poate fi citit integral pe VoxPublica:
"În cazul târgului din Paris, Ministerul Economiei a dat din start 300 000 de euro ca să plătească spațiile (f. bune). Și apoi a căutat o firmă care să facă standurile. A câștigat o firmă, a fost contestată, apoi aprobată și apoi firma a refuzat să mai facă standul. Eram în direct la Realitatea când a intrat domnul Sorin Apostu de la firma câștigătoare și a început să explice arogant cât de neprofesionist e Ministerul Economiei care a dat prea târziu Ok-ul. Emisiunea s-a încheiat, n-am mai apucat să-l întreb pe domnul Apostu, el însuși angajat la guvern pe vremea lui Videanu (trecut apoi la PSD) de ce mai face afaceri cu statul dacă e așa prost partener. Pentru că, de fapt, merge de sparge. E abonat pe milioane la contracte cu statul. Asta când nu vinde mobilier la prețuri exorbitante prin spitale (multe informații aici). În timpul liber și el, și mulți alți din profilul Bostan critică statul maximal. Păi da, statul e un obez pentru că le dă mult prea mult unora ca el. Să mai notăm că această firmă a fost puțin deranjată de DNA și dup-aia totul a amorțit spre profitul urmăritului? Statul ”social” doar pentru business, ăsta e unicul deziderat. Și acești ochelari ideologici ne fac să și judecăm favorabil din prima mărturia chef-ului simpatic de la TV. Eu îl cred că era indignat, dar s-a gândit vreo clipă câta banul public se cheltuie oricum pentru prezența lor acolo? Până la urmă nu e cam ipocrit că s-au dat doar 300 000 de euro și nu s-au mai dat și ăilalți aproximativ 200 000? Previzibilitate, plan de afaceri, știu, dar la următoarele târguri veți fi din nou aproape aceiași acolo, pe aceiași urâți bani publici."
"Avem așadar tot felul de oameni care profită constant de banul public (cum spuneam, patronatele trimit companii pe bani publici la tot soiul de târguri pe tot globul). Mai sunt și acele gulere albe de tip nou de prin ministere care vorbesc bussinessgleza și care de fapt nu știu altceva decât să profite cot la cot cu unii din mediul privat de finanțări generoase pentru imagine.
Inutil de spus, joaca firmei cu ministerul, nemulțumirile de tot felul ar fi putut fi provocate și de niște închideri de departamente rentabile prin respectivul minister, zone cu directori eterni și bani grămadă.
Profit de lecțiile de la un insider din Ministerul Economiei care a vrut să-şi păstreze anonimatul. Ce trebuie să reținem:
- statul român ajută mult mai generos afaceriștii decât multe alte state pentru astfel de promovare externă. Am avut și medii de peste 10 000 de euro ajutor pentru fiecare firmă înscrisă în parte, în timp ce pentru Marea Britanie, de exemplu, ai maximum 2000 de euro.
- Apoi, îmi spune: ”pratica arata cam asa: exista un nucleu (de obicei firma sau firmele foarte apropiate de patronatul din industria respectiva) apoi cateva firme care s-au luptat sa ajunga in program si inca vreo cateva stafii (adica firme care apartin de fapt tot celor din patronat si care nu prea au activitate)”
- ce-ar mai trebui să verifice corpul de control dacă tot s-a pornit? Eventuala complicitatea minister și firma care câștigă de una singură multe contracte: documentație stufoasă, eliminarea posibililor competitori
- în ultimii ani putem vedea că sunt destule firme cu 0 (zero) angajați – eu știu că trebuie să încurajăm firmele de la start, dar chiar de la ”0”?
- Ministerul Economiei cheltuie multe milioane în fiecare an cu promovarea externă a companiilor, prilej bun de plimbări și uneori de plimbări mai puțin reușite când afaceristul mai trebuie să și scoată bani din buzunar totuși
- cum spuneam, sprijinul românesc e de vreo 5 ori mai mare pentru companii decât fac guvernele francez sau englez."
