Importat din India în urmă cu aproximativ 2.500 de ani de tămăduitori şi călugări budişti, Nuad a fost transmis mult timp pe cale orală, de la maestru la discipol, în temple şi apoi în familii.
În secolul al XIX-lea, sub conducerea regelui Rama al III-lea, învăţaţii au gravat în pietrele templului Wat Pho cunoştinţele lor în acest domeniu.
Însă, abia după înfiinţarea şcolii din ''templul lui Buddha culcat'' (Wat Pho) din Bangkok, în 1962, această tehnică se răspândeşte treptat în Occident, unde în prezent saloanele de masaj thailandez proliferează.
Tehnica terapeutică, ce constă în presiunea exercitată asupra corpului cu degetele, coatele, genunchii şi picioarele, întinderi şi contorsiuni, este învăţată de discipoli sub forma unei coregrafii alcătuite din câteva zeci de etape, perfect orchestrate, pe zece linii energice ale corpului.
Masajul thailandez a devenit în Thailanda o instituţie, ce generează cifre de afaceri de câteva sute de milioane de dolari în fiecare an.
Practicat în saloane care abundă în oraşe, pe străzi, în pieţe, gări sau plaje, acest tip de masaj este o parte integrantă a vieţii locale.
Totodată, în ultimii zece ani a devenit un tratament terapeutic în sine, practicat în câteva sute de spitale din regat.
Pe lângă relaxare, numeroase studii au evidenţiat efectul Nuad de ameliorare a durerilor de spate, a problemelor de circulaţie, a durerilor de cap, a insomniei sau a anxietăţii, notează AFP, potrivit Agerpres
Imaginea Nuad a fost oarecum pătată în timpul războiului din Vietnam, odată cu sosirea a zeci de mii de soldaţi americani în Thailanda. De atunci, unele saloane de masaj au oferit şi servicii sexuale.
Reuniunea Comitetului interguvernamental pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial al UNESCO are loc anul acesta la Bogota, în Columbia, şi se desfăşoară până pe 14 decembrie. Este pentru prima dată când această reuniune anuală are loc în America de Sud.
