Decizia este definitivă, iar Gabi Luncă a fost obligată de instanță să-i plătească Loredanei atât cheltuielile de judecată din instanță de fond, cât și cele din recurs, sumă totală ridicându-se la 102.000 lei, aproximativ 22000 euro.
”Nu am comentat niciodata public pe parcursul procesului decizia doamnei Gabi Lunca de a mă da in judecată, deși am fost foarte surprinsă de acțiunea ei, cu atât mai mult cu cât s-a întâmplat la mai bine de 10 ani după ce am imprimat această piesă pe albumul “Agurida”, care a reprezentat la acea vreme omagiul meu pentru folclorul românesc și bogăția lui spirituală extraordinară. Am un mare respect pentru munca fiecarui artist din orice domeniu, cum am un respect și o dragoste imensă pentru folclor. Mi-am dorit mereu sa-l aduc în actualitate, să îl reinterpretez pentru generațiile noi. Și am făcut asta într-o perioadă în care lumea uitase de aceasta muzică. Era considerată desuetă și marginalizată. Folclorul reprezintă însă identitatea si rădăcinile noastre și-l cânt cu o mare bucurie în fața publicului de toate vârstele. De aceea, mi-a fost foarte greu să înțeleg rațiunea acestui proces, cu atât mai mult cu cât am toată admirația pentru ceea ce reprezintă doamna Gabi Luncă în muzica folclorică românească. Însă demersul legal al domniei sale a fost nedrept și incorect.
În timpul procesului, în instanță au venit specialiști care au vorbit despre originile acestei piese și despre dreptul de a fi folosită. Noi ca artiști vorbim pentru public prin emoțiile spectacolelor noastre.”, spune Loredana
În instanță, dr. Marian LUPASCU, cercetător științific grad I cu activitate de peste 25 de ani în domeniul cercetării patrimoniului cultural imaterial, recunoscut și apreciat de comunitatea științifică internațională, secretar științific al Secției de arte, arhitectură și audiovizual a Academiei Române, a făcut următoarele precizări:
”Mai multe piese asemănătoare, aparținând speciei cântec de mahala, circulă în folclorul urban din Muntenia, variantele fiind atestate de la jumătatea secolului al XX-lea sub titlurile: *Aseară, la poartă mea,* *Într-o zi, la poartă mea, Într-o zi, în calea mea, Ciririp, Cip-cirip*, cântate de diverși performeri. Prioritatea indubitabilă a inregistrării aparține variantei Romica Puceanu și este evidențiată și de indicativele matrițelor. Dacă piesă ar fi fost compoziție proprie, Romica Puceanu ar fi declarat-o că atare, în 1982, însă Romica Puceanu a declarat-o, fapt consemnat în arhive, că făcând parte din folclor. Este demonstrat că piesă în litigiu aparține folclorului urban și, din 1982 până astăzi, în toate cataloagele muzicale și pe toate site-urile de specialitate, indiferent de titlul variantei sau interpret, la proveniența piesei este menționat: folclor.
