Aurelian Preda va fi adus vineri (30 septembrie), în țară de la Viena, unde s-a stins din viață marți, și va fi depus în Capela Cimitirului Bellu, pentru ca cei care l-au apreciat, să-i aducă un ultim omagiu. Duminică va fi îngropat la Mănăstirea Dervent, situată în satul Galişa, judeţul Constanţa.
Aurelian a descoperit acest colț de rai în urmă cu trei ani, când și-a visat locul de veci. Întrebat cum a ales această mănăstire, artistul a povestit cum a ajuns aici în urmă cu trei ani. ”De fapt, m-a ales ea pe mine şi are o poveste foarte frumoasă. În urmă cu câţiva ani, am avut o cădere foarte mare, din punct de vedere medical şi, stând într-o convalescenţă profundă, am avut un vis, deşi nu sunt sigur că a fost vis, parcă era o voce care-mi vorbea în ureche şi mă încuraja, spunându-mi aşa: «Stai liniştit, că nu vei muri! Atunci când va fi să pleci din această lume, vei fi în Casa Domnului, pe malul unei ape, într-un lăcaş de cult ce poartă nume de trecătoare». Iar primul meu duhovnic, părintele Galeriu, un om ales şi cu mult har, mi-a spus aşa: «După ce-am să plec din această lume, tu o să ai o perioadă fără duhovnic, ai să rătăceşti prin viaţă, dar ai să găseşti un duhovnicla o mănăstire, iar când ai să-l vezi mergând desculţ prin iarbă, vei şti că el este»”, a mărturisit Aurelian Preda în ultimul interviu, acordat revistei Taifasuri.
”Acum trei ani, am hotărât să-mi închid telefoanele de ziua mea, când am împlinit 43 de ani, şi să termin cântecul dedicat mamei mele, pentru că nu mă puteam concentra la versuri din cauza suferinţei în urma sa. Am pus filmarea cu înmormântarea mamei şi m-am inspirat din ceea ce am spus atunci. După ce am terminat, am deschis telefoanele şi m-a sunat cineva. Am răspuns, era o voce de bărbat care s-a prezentat ca fiind părintele de la Mănăstirea Dervent. Eu am înţeles Deverent, nici nu ştiam cum se pronunţă. Îşi dorea un CD cu cântecul «Pe poartă la mănăstire». I-am spus că i-l voi trimite, dar să mă sune zilele următoare. M-a sunat a doua zi, la 20:30, iar eu eram supărat cu ale mele şi i-am spus: «Puteţi să mă sunaţi altă dată? Este cam târzie ora!» Cu alte cuvinte, am părut un fiţos. Apoi, am avut remuşcări şi l-am sunat, am cerut detalii, iar când mi-a spus că mănăstirea este pe malul Dunării, am făcut imediat conexiunea cu ce mi se spusese. Era pe malul unei ape, Dervent înseamnă Trecătoare, deci totul s-a legat, chiar părintele stareţ Andrei m-a întâmpinat mergând desculţ prin iarbă şi mi-a devenit duhovnic”, a povestit artistul. De când a descoperit Mănăstirea Dervent, Aurelian Preda își făcea aici vacanțele împreună cu fiica lui, Anamaria Rosa.
La Dervent există Cruci care cresc în pământ și nu sunt puse de mână omenească. Una în interiorul Paraclisului-la ea vin să se roage oamenii cu diverse probleme și pentru sănătate și una afară, care vindecă numai animalele bolnave. Se spune că aici zilnic, oameni în suferinţă se tămăduiesc prin rugăciune sau chiar prin simpla atingere. În timpul stareţului Anastasie Negară (1931-1932) s-au ţinut chiar dosare care cuprindeau mărturiile scrise ale celor vindecaţi aici, din păcate distruse de comunişti.
Ce spune Călugărul Efrem despre moartea prietenului său
”Ai plecat la Cer, suflet drag! Vesnica sa-ti fie pomenirea!
Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul.
Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi. Cartea înţelepciunii lui Solomon”, a scris pe Facebook, călugărul Efrem de la Dervent, pe care Aurelian Preda îl ajuta în bucătărie la prepararea mâncărurilor.
Sursa: click.ro
