Un jurnalist tânăr, diagnosticat cu cancer la esofag, a pierdut timp preţios în lupta cu boala din cauza sistemului medical românesc. Victor n-a găsit niciun specialist, luni de zile, care să-l îndrume spre tratament, pentru că vara este vacanţă şi pacienţii disperaţi nu au cu cine vorbi. Victor Radu (37 ani, născut în Tulcea), apreciat jurnalist de televiziune din Constanţa, a ajuns în situaţia-limită de a-şi vedea şansele de supravieţuire reduse considerabil din cauze greu de imaginat. Soţia lui, jurnalista Cătălina Dragotă Radu, povesteşte chinul prin care au trecut în lunile de vară, după îndelungi tărăgănări şi lipsă de comunicare, pentru ca în final să fie trimişi în străinătate - acolo unde li s-a spus, în cele din urmă, că trebuia să meargă „de la început“.
„Astăzi Victor a început şedintele de radioterapie pentru forma gravă de cancer de care suferă. În Turcia, nu în România. Nu este un moft sau o plimbare ca acelea din care tot puneam noi poze pe Facebook, ci am ajuns aici din disperare şi pentru că nu mai avem timp.
Tratamentul poate fi făcut şi în România, ni se tot spune! Aşa am crezut şi noi şi aşa le-am spus celor care ne sfătuiau să plecăm în străinătate încă din luna iunie, când am ajuns prima dată la doctor şi a apărut suspiciunea unei boli rare sau a cancerului. N-am plecat şi mereu, din diferite motive, a apărut câte o amânare, de trei zile, de cinci zile, de o săptămână.
Mereu ni s-a zis să avem răbdare, să aşteptăm, ce mai contează câteva zile în plus? Au trecut aşa mai bine de două luni, de internări, de investigaţii în urma cărora i s-a fisurat esofagul, de zile în şir de hrănire artificială, dureri şi chin. Biopsia am primit-o la sfârşitul lui iulie. După o lună, tratamentul nu începuse. Nu mai vorbesc de aşteptările pentru testarea imunohistochimică sau pentru PET CT, investigaţie fără de care nu poate începe tratamentul. Când le-am avut pe toate, am plecat la Bucureşti, pentru radioterapie.
Medicul la care aveam programare a spus că acest lucru nu este posibil şi că doctorii care l-au tratat până atunci au greşit. Şocaţi şi debusolaţi, am început să îi sunăm pe medicii care îl trataseră până atunci. Luna august, luna concediilor, n-am primit răspuns nici la telefoane, nici la mesaje. Din concediul din Grecia ne-a răspuns un doctor care ne-a recomandat să cerem a doua părere.
Două zile am încercat să găsim un specialist care să ne lămurească. Fie erau în concediu, fie ne programau peste câteva zile sau, pur şi simplu, se fereau să ofere a doua opinie ca să nu intre în conflict cu colegii. Am întrebat unde putem găsi o comisie care să îi analizeze cazul şi să nu ne mai trimită pe noi de la un doctor la celălalt. <În străinătate>, a fost răspunsul şi aşa ne-am hotârât să mergem la Istanbul, la primul spital care a răspuns solicitărilor noastre. Dacă am fi venit în Turcia din iunie, de la prima suspiciune, cel mai probabil tratamentul era deja finalizat. Acum, cancerul s-a extins, iar complicaţiile sunt şi mai mari.
De ce vrem să rămânem aici pentru tratament? Pentru că nu mai avem timp de alte amânări, pentru că am întâlnit români care au fost nevoiţi să se întoarcă la Istanbul din cauză că în ţară nu existau medicamentele necesare ori dura prea mult până erau aprobate. După ce i-au analizat cazul aici, am aflat că fiecare medic român a avut dreptate într-o anumită proporţie. Concluzia este că, în România, avem medici buni, dar un sistem care te lasă să mori cu zile. Tratamentul este costisitor şi nu avem toată suma necesară. Fără să aştepte să cerem ajutorul, prietenii şi colegii noştri din presă s-au mobilizat extraordinar şi, pe lângă familie, ne-au ajutat să plătim toate investigaţiile şi o parte din tratament. Tuturor le suntem recunoscători şi le mulţumim că sunt alături de noi“, a scris Cătălina Dragotă Radu.
CONT DE DONAȚII PENTRU VICTOR
CONT ÎN RON: RADU CĂTĂLINA, IBAN RO56BACX0000001206602000]
