România se confruntă cu o situație dificilă pe piața muncii, având peste 460.000 de șomeri, echivalentul populației unui județ precum Arad, conform datelor Institutului Național de Statistică (INS).
Cu o rată medie a șomajului de 5,4%, unele județe depășesc 9%, iar în 11 județe rata șomajului este mai mare decât media națională.
Acest context evidențiază slăbiciunile structurale ale economiei românești, pe fondul schimbărilor globale și tehnologice.
Un raport citat de hotnews.ro și datele FMI sugerează că, până în 2030, creșterea forței de muncă la nivel global va fi de doar 0,3%. Cele mai mari contribuții la această creștere vor veni din India și Africa sub-sahariană, regiuni care beneficiază de un „dividend demografic”.
În același timp, raportul „The Future of Jobs” al Forumului Economic Mondial subliniază adoptarea rapidă a tehnologiilor avansate, inclusiv inteligența artificială (IA), ca fiind esențială pentru viitorul pieței muncii.
Economiile avansate vor beneficia mai devreme de avantajele IA, aceasta având potențialul de a crește productivitatea și de a crea locuri de muncă noi. Cu toate acestea, și locurile de muncă existente vor fi transformate, iar abilitatea de a folosi noile tehnologii devine un factor determinant pentru succes.
FMI estimează că IA va afecta aproximativ 60% dintre lucrătorii din economiile dezvoltate, iar în economiile emergente impactul va fi resimțit de 40% dintre lucrători.
Ce locuri de muncă vor dispăreaPe măsură ce tehnologia avansează, anumite locuri de muncă vor dispărea treptat. Printre acestea se numără joburi precum secretarele, casierii, operatorii de date, lucrătorii din servicii poștale și vânzătorii de bilete.
În același timp, formarea continuă și adaptarea devin esențiale, 44% dintre abilitățile actuale ale lucrătorilor urmând să fie perturbate în următorii cinci ani. Prioritatea formării este dezvoltarea gândirii analitice, creativității, precum și competențelor legate de IA și big data.
România este prost poziționată pentru a face față acestor schimbări, având o rată scăzută de ocupare (63,3% pentru grupa de vârstă 15-64 ani) și o implicare redusă în învățarea continuă.
