Manevra de păstrare a unui excedent la bugetele locale pentru a compensa deficitul cronic al bugetului de stat nu este una nouă, dar amploarea pe care a luat-o, de data asta fără a mai putea ţine în frâu acel deficit pe care ar fi trebuit să-l tempereze este de natură să ne îngrijoreze, scrie Curs de Guvernare.
Bugetul de stat înseamnă doar aproximativ jumătate din bugetul general consolidat al statului. Acesta din urmă se completează cu mai multe alte bugete (al asigurărilor sociale, al asigurărilor de sănătate, de şomaj etc.) şi el este cel mediatizat.
Explicaţia, bugetul general consolidat ar fi trebuit să respecte limita de -1% din PIB asumată de România în 2013 prin aşa-numitul compact fiscal şi el ar trebui să treacă sistematic testul de deficit maxim de 3% din PIB pentru a putea accesa Zona Euro şi a nu intra în proceduri de penalizare din partea UE.
Deoarece statul nu poate acoperi din sumele colectate cu destinaţie expresă nici pensiile şi nici cheltuielile cu sănătatea, mută bani de la bugetul de stat sub formă de subvenţii pentru a acoperi deficitele acestor două importante servicii sociale ce cad în sarcina statului.
După care, pentru a face rost de bani din altă parte şi pentru a limita deficitul care ar apare per total în finanţele statului, „frânează" mai mult sau mai puţin cheltuielile locale. Ideea fiind de a obţine un excedent la locale care să compenseze, în măsura posibilităţilor, golul venit din colectarea insuficientă şi/sau reducerea hazardată a fiscalităţii, se arată în analiza citată.
