În urmă cu vreun an și jumătate, prieteni, partidul premierului israelian Bibi Netanyahu își sfătuia parlamentarii, liderii ca în niciun caz să nu deschidă relații personale sau de tip organizațional cu AUR din România sau cu reprezentanți ai AUR-ului, care erau etichetați ca având comportament fascist, extremist, oricum antisemit. Asta se întâmpla în ianuarie 2022. Între timp, Bibi Netanyahu a reușit să devină din nou prim-ministru în Israel, cu toată opoziția Statelor Unite ale Americii, partea democrată, și mai ales a Victoriei Nuland, care a avut o serie de demersuri, implicând aici și CIA-ul, în a-l împiedica pe Bibi Netanyahu să preia din nou șefia Guvernului din Israel. În mod consecutiv, Netanyahu a rezistat și atacurilor din stradă, atacuri motorizate tot de către Statele Unite ale Americii împotriva lui Netanyahu, așa cum s-a expus în presa europeană, și, în plus, Bibi Netanyahu a impus și legile ce-l protejează în justiție de un aparat subteran de tip sorosist și pe model sorosist, care a fost folosit și de către Statul Paralel din România și parțial este folosit și astăzi.
Până să ajung la AUR, vă mai spun că Israelul, în orice caz, este astăzi țara care poate înclina, spre exemplu în cazul războiului ucrainean, poate înclina decisiv balanța opiniilor diplomatice în momentul în care va fi cazul și se va ajunge la negocieri, de ce nu Israelul s-a și autopropus, dar a fost și menționat că poate să fie arbitrul acestor negocieri dintre Rusia și Ucraina, dar de fapt, Statele Unite ale Americii. Bibi Netanyahu este în același timp, în numele Israelului, implicat și negocierile la vedere cu lumea arabă, în special cu Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, proces început, atenție, pe timpul lui Donald Trump, el a fost inițiatorul, el beneficiind astăzi, când vorbim, de sprijinul explicit al republicanilor din Congresul SUA, mă refer la Bibi Netanyahu, și nu mai vorbesc despre relațiile sale privilegiate, excelente, chiar cu Vladimir Putin, relații care țin Iranul într-o poziție comodă pentru Israel. V-am făcut o prezentare succintă a ceea ce reprezintă Israeulul din punct de vedere conjunctural astăzi, nu e cazul să fac o lecție de geopolitică.
Am ajuns al George Simion care, în ciuda succesului electoral al partidului, a creșterii în sondaje, avea o singură problemă majoră până la demararea procesului electoral, respectiv relaționarea internațională, imposibilitatea de a merge în marea arenă diplomatică din pricina etichetării sale ca lider al unui partid antisemit, extremist, fascist, așa cum a fost desenat, fără dovezi, în presa românească AUR-ul. Simion a făcut încercări repetate în țară, n-a avut însă nicio șansă reală de a putea șterge această etichetă. Oameni din serviciile secrete, dar mai ales Partidul Național Liberal, inclusiv frații Muraru, despre care vorbim, aceștia au avut mare grijă ca Simion să rămână izolat în România, fără posibilitatea de a relaționa, repet, în marea diplomație externă.
Simion a tăcut, a negociat, bine sprijinit din exterior și din țară, și a ajuns în ultimele săptămâni în postura pe care și-a asumat-o ieri de a strânge mâna ambasadorului Israelului, care a fost mandatat să-l viziteze la biroul din clădirea Parlamentului pe președintele AUR și să acomodeze patru puncte pe care AUR le va respecta, devenind de facto, începând cu ziua de ieri, partener oficial al partidului LIKUD, partidul care guvernează în Israel.
Cele patru puncte sunt:
1. Asumarea Holocautului asupra evreilor români de pe teritoriul României din cel de-Al Doilea Război Mondial;
2. Condamnarea antisemitismului și adoptarea definiției antisemitismului (Simion a negociat, pentru că în formularea inițială era o aberație: recunoașterea faptului că România este antisemită; a ieșit din această capcană Simion);
3. Interzicerea folosirea imaginii criminalilor de război, în special a lui Ioan Antonescu (aici există lege);
4. Susținerea educației despre Holocaust.
E limpede, analizând aceste patru puncte, că Simion a făcut doar un mic sacrificiu, relevant însă pentru mulți dintre susținătorii săi, însă, prin acest mic sacrificiu de regină, ca să zicem așa, dar dintr-o poziție favorabilă, el reușește să-și capete un pașaport de bună purtare, care îi va deschide nu doar ușile Guvernului israelian, dar și ușile multor altor guverne din Europa, interesate de o colaborare. Și-a îngustat terenul de joc politic, dar îi rămân destule teme de tip suveranist.
Întrebarea cu răspunsul de final: Cine l-o fi putut ajuta pe George Simion să ajungă într-o asemenea postură, pe agenda 0 a prim-ministrului israelian, care și-a mandatat ministrul de Externe și apoi ambasadorul israelian în România să înceapă aceste negocieri cu un partid emergent, aflat într-o postură delicată, fiind izolat de către celelalte formațiuni politice din România? Răspunsul meu: cred că oamenii orientați anti-Soros din Israel, oameni care au dezvoltat relații cu România înainte, oameni care au interese în România, eventual prin niște intermediari, e posibil ca George Simion nici să nu se fi întâlnit cu acești oameni pe care o să-i menționez imediat, să fi generat toată această treabă, pentru că erau interese concurente. Fiind oameni care sunt anti-Soros, bineînțeles că ne putem gândi și la operațiunea Black Cube împotriva Laurei Codruța Kovesi, plătită de către acești oameni, și, dacă mergem mai departe cu raționamentele, n-avem cum să ajungem decât la oameni care ar putea să-l reprezinte pe cel mai important miliardar israelian, Beny Steinmetz, care are o luptă mare cu George Soros, care este condamnat definitiv în urma presiunilor lui George Soros atât în România, cât și în Elveția, dar care bineînțeles că nu este încarcerat, pentru că este un cetățean al Israelului, atenție, și cel mai apropiat prieten al lui Bibi Netanyahu dintre oamenii de afaceri din Israel. Cred că am rezolvat o șaradă, iar dacă acest lucru va fi confirmat public, acest mic sacrificiu de moment al lui George Simion o să-i aducă un punctaj mare, pentru că e vorba de oameni anti-Soros, anti-Kovesi, adică ceea ce cere și publicul suveranist al AUR-ului.
