„Furatul miresei” este considerată o tradiție care aduce farmec evenimentului. Totuși, cei care îi cunosc istoria îl văd ca pe un lucru depășit și barbar.
Pe vremuri, clanurile rivale profitau de nunți pentru a se răzbuna pe mire, astfel îi furau mireasa. Acestuia i se cerea o sumă foarte mare pentru a fi adusă înapoi.
„În tradiția populară nu există acest obicei. Am găsit referințe doar asupra unui lucru care nu are legătură cu subiectul și care era, oricum, foarte rar întâlnit. Este vorba despre raptul miresei care avea loc înainte de nuntă. El avea scopul forțării unei căsătorii cu care cei din familia fetei nu erau de acord.
De exemplu, furatul fetelor era o înțelegere între răpitori și fata care nu voia sa se mărite cu băiatul decis de părinți. De fapt, era o căsătorie împotrivă voinței sale și atunci fugea, această fuga fiind regizată sub forma unei răpiri. În rest, ce se întâmplă astăzi cu furatul miresei, la miezul nopții, îmbracă doar un rol ludic, de distracție, ce nu are legătură cu tradiția populară, țăranii nu furau miresele. Furatul miresei este un joc, de fapt, mirele fiind, într-un fel, pedepsit, pentru că nu a stat cu ochii pe aleasa lui, răscumpărarea fiind simbolică”, a declarat Ovidiu Focșa, etnolog la Muzeul Etnografic al Moldovei, potrivit presei locale.
Gestul, des întâlnit la nunțile din România, nu este recunoscut nici de oamenii bisericii care spun că nu este creștinesc.
„Nu e nimic creștinesc în acest aşa-zis «obicei» despre «furatul miresei». Nu există nicio referire în tradiţie privitoare la un asemenea gest”, a declarat Lucian Apopei, director de comunicare al Arhiepiscopiei Iaşilor.
