Dacă Nicolae Ceauşescu n-ar fi ordonat construirea unei termocentrale lângă Mangalia, universul de la Movile ar fi rămas necunoscut. Speologii de la Grupul pentru Explorări Subacvatice şi Subterane (GESS) sunt cei care o au în grijă.
Proiectul de construcţie a termocentralei a fost abandonat, iar în 1996, peştera este luată în vizorul NASA care împreună cu cercetătorii români lucrează la peşteră, interesul fiind maxim, asemănarea cu fosele vulcanice de pe Marte fiind evidentă.
Intrarea în peşteră se face printr-un puţ săpat artificial, închis cu o poartă de beton. Peştera nu poate fi vizitată decât de specialişti, în echipe de 2-3 persoane, iar durata unei vizite nu trebuie să depăşească două ore.
Cercetătorii notează că peştera este aşezată în Platforma Moesică şi datează din Cuaternar. Are o lungime totală de 300 de metri şi pasaje înguste ce alcătuiesc un labirint de galerii joase, de 1-2 metri.
Mangalia se mândreşte cu patrimoniul său inestimabil, unic în lume. Pe site-ul Primăria Mangaliei este descrisă seria de descoperiri a specialiştilor: ‘’Peştera are la capătul galeriei un mic lac cu apă termală sulfuroasă. Au mai fost găsite câteva încăperi mici, parţial inundate, cu numeroase vieţuitoare nevertebrate:viermi, melci, gândaci, scorpioni, izopode, lipitori, miriapode. Toate sunt depigmentate şi lipsite de ochi, dar înzestrate cu antene lungi şi cu alte adaptări specifice mediului cavernicol ‘’.
Cercetându-le cu atenţie, zoologii au putut descoperi printre ele 35 de specii noi, necunoscute lumii ştiinţifice până atunci. S-a constatat că fauna din Peştera Movile nu seamănă cu fauna din nici-o peşteră din România. Unele rude ale insectelor troglobionte trăiesc azi în lacurile sulfuroase de la Mangalia. Fauna are un caracter meridional, de climă caldă.
O altă enigmă a fost sursa de hrană care alimenta bogata comunitate biologică subterană, deoarece în această cavernă nu se infiltrează apă de la suprafaţă care să transporte frunze şi lemne putrede sau alte substanţe organice cu care se mulţumesc de obicei nepretenţioasele vieţuitoare subterane.
Apa sulfuroasă şi termală din peşteră (21 grade Celsius) circulă prin canale carstice închise, venind direct din adâncul pământului, pe o falie profundă. Ea conţine doar mici cantităţi de hidrogen sulfurat şi metan. Pe suprafaţa apei sulfuroase din peşteră s-a observat prezenţa unui strat de câţiva milimetri grosime de substanţă albă, cremoasă. S-a constatat că era vorba despre o substanţă organică nutritivă, în care se aflau numeroase organisme, îndeosebi melci mici şi viermi.
Momentan deasupra pesterii oamenii de stiinta au construit un sarcofag din beton, pentru a nu facilita accesul persoanelor neautorizate. Mai mult, intrarea in pestera se face doar de catre cataratori si scafandrii profesionisti.
Peştera Movile de pe litoralul românesc este considerată de speologi una dintre cele mai mari descoperiri ştiinţifice ale secolului XX.
