Sanevit a fost în anii ‘90 cea mai modernă fabrică de acest gen din estul Europei. Acum se zbate între viaţă şi moarte în aşteptarea unei soluţii salvatoare din partea statului. Din clădirea în care lucrau mii de oameni au mai rămas doar pereții și câteva utilaje, cele care nu au putut fi furate. Imaginile din interiorul fabricii sunt dezolante, la fel și cele din exterior. Multe geamuri sunt sparte, curtea e neîngrijită, totul e abandonat.
O perioadă, fabrica a lucrat la capacitate maximă, fiind principalul furnizor de seringi și ace de unică folosință pentru piața internă.
Autoritățile, presate de importatori, au emis un ordin prin care a fost abrogată obligația spitalelor românești să cumpere produse de la Sanevit Arad, scrie Hotnews. Mai mult, într-o anchetă publicată de Adevărul, se arată că principalul motiv pentru care Sanevit Arad a ajuns în colaps a fost seria de piedici puse chiar de instituțiile statului. Astfel, în 1997, la propunerea Ministerului Sănătății, guvernul scutește de taxe vamale importul de seringi și ace medicale în valoare de 10 milioane de dolari, în condițiile în care Sanevit avea atunci pe stoc peste 7 milioane de seringi și aproape 2 milioane de ace medicale. Încă de atunci se confrunta cu probleme financiare grave, inclusiv cu presiunea rambursării creditului extern. Piedicile au continuat, astfel că fabrica ridicată după revoluție a intrat în faliment.
O soluție a fost găsită câțiva ani mai târziu, când executivul condus de Adrian Năstase a repornit activitatea de fabricare printr-o societate nou-creată, “Sanevit 2003” SA. La finalul anului 2012, presa a prezentat variantele Guvernului pentru Sanevit. Autoritățile promiteau că producătorul de seringi şi ace medicale îşi va continua activitatea prin privatizare, asociere în participațiune sau atragerea unor surse financiare externe. Tot atunci, Guvernul a format un grup interministerial care să propună soluţii de relansare a societăţii. Primele încercări de privatizare au fost făcute de Ministerul Economiei abia în 2015, la trei ani de când a preluat fabrica arădeană. Atunci, societatea fusese scoasă la licitaţie la preţul de 7,4 milioane de euro. România a construit fabrica Sanevit cu un credit extern în valoare de 100 de milioane de dolari.
Niciun investitor nu s-a arătat interesat astfel că, până acum, toate încercările de privatizare au eşuat.
Mai grav este că între timp din fabrică s-a furat tot ce se putea. Mai ales că de doi ani Sanevit nu mai are conducere și, bineînțeles, nici paznic sau camere de supraveghere.
George Harabagiu, jurnalist: O ruina care valora 50 de milioane de euro. Ce am descoperit aici este peste putinta mea de a-mi imagina. Aceasta fabrica nu doar ca a fost distrusa, aceasta fabrica a fost furata. Toate echipamentele de productie, de seringi , de ace de seringi din interior au disparut peste noapte. Vorbim de sute de tone de metal, vorbim despre echipamente care au fost desprinse cu extrem de mare grija din beton pentru a fi probabil mutate peste noapte. Acest lucru nu se intampla pe un camp , acest lucru nu se intampla intr-o tara a nimanui, se intampla in centrul unui municipiu din Romania.
Dar la fabrica din Arad nu se produceau doar seringi și ace. Potrivit unor specialiști din domeniu, pe vremuri, Sanevit reprezenta chiar un obiectiv strategic și avea un potențial imens de creștere.
George Harabagiu: O sa gasiti imagini in care apar seringi gata dotate cu ace pentru o unica folosinta. Era vorba de o alta pandemie, era vorba de pandemia din 2009, cu gripa AH1N1. Institutul Cantacuzino a demarat productia a 5 milioane de doze de vaccin pandemic cu vestita denumire ‘’Cantgrip’’, care a fost distribuita in retea inchisa in cadrul campaniei de vaccinare a Ministerului Sanatatii. Bineinteles ca acest vaccin era ambalat in seringile de unica folosinta si cu acele de unica folosinta care erau produse la SANEVIT. In conditiile in care acel memorandum care a dus la aparitia vaccinului este strict secret , oamenii din sistem imi spun ca SANEVIT reprezenta un obiectiv strategic.
La data înfiinţării, Sanevit avea un capital social de 27,6 milioane lei. Nu se știe în acest moment ce soartă va avea, însă, în condițiile în care toate încercările de relansare a producției au eșuat. Nu este exclus ca fabrica să fie desființată. Asta deși potențialul de extindere e uriaș. Terenul are o suprafață de 30.000 de metri pătrați ce permite ridicarea de noi clădiri industriale în cazul dezvoltării producției sau diversificării produselor fabricate. Aflată chiar în centrul orașului Arad, fabrica ar putea fi cumpărată în cele din urmă, dar nu pentru reluarea producției de seringi și ace. Presa locală scrie că terenul a intrat în atenția investitorilor imobiliari, care ar putea ridica în zonă ansambluri rezidențiale.
