Planta de rubarbă este înaltă de 1-2 metri, în pământ are un rizom cu rădăcini bine dezvoltate, lungi, de culoare galben-portocalii la interior.
De la rubarbă nu se consumă frunzele pentru că sunt toxice, ele conţin acid oxalic despre care se spune că este . Acidul oxalic este o substanţă chimică nocivă, şi este prezent în multe legume, în diferite cantităţi mici- Îl mai regăsim în broccoli, castraveţi, cartofi, varză. Legumele cu frunze verde închis au cantităţi mai concentrate, sub formă de oxalaţi - de exemplu broccoli sau spanacul. Pe cât posibil a nu se găti rubarba în vase de aluminiu, ea fiind o legumă acidă.
Frunzele de rubarbă sunt toxice
De la rubarbă se folosesc petiolurile (coada frunzelor) şi rizomii. La preparatele culinare se folosesc petiolurile frunzelor care au o culoare ce variază de la roz deschis până la violet. De reţinut este faptul că o culoare închisă arată faptul că este mai acrişoară.
Rubarba este bună şi în curele de slăbire, căci are 16 Kcal la 100 g de petiol. Rubarba este indicată în anemii,a fecţiuni digestive sau antiinflamatorii, afecţiuni ale pielii, scade colesterolul, antibacteriană, dureri abdominale, nevralgii, curăţă ficatul, tonic, bună la febră, indigestii, laxativă, detoxifiantă, etc, căci este bogată în fosfor, potasiu, magneziu, fier, zinc şi vitamine A, B, C.
Rubarba se recoltează în mai - iunie, căci după devine amăruie. Se foloseşte la acrirea cirobelor, la dulceţuri, gemuri, părjituri, tarte, îngheţate, sub formă de sosuri, murată, în mâncăruri, etc.
Cum se alege rubarba
Rubarba trebuie să aibă tulpinile ferme, grele şi lucioase. Se taie frunzele, se spală tulpina şi se taie capetele. Rubarba nu trebuie să fie uscată şi ofilită dacă vreţi să o consumaţi.
Tulpinile bine curăţate şi spălate de rubarbă se păstrează la frigider în folie de plpastic sau în pungi bine legate. Poate rezista şi o săptămână la rece.