Filimon Nica, tatăl premierului Viorica Dăncilă, a fost condamnat la închisoare pentru infracțiuni de drept comun, în 1985, și a fost grațiat printr-un decret al lui Nicolae Ceaușescu, scrie Recorder.
În momentul în care a fost arestat, Filimon Nica avea 45 de ani și lucra la o unitate de radiolocație din comuna Berceni, de lângă Ploiești. Avea gradul de plutonier major și figura ca „responsabil" la un serviciu care se numea „gospodărie agrozootehnică".
În 1985, Parchetul l-a prins falsificând niște acte de gestiune prin care încerca să acopere o mică pagubă care îi era imputabilă: contravaloarea a 2,5 tone de nutrețuri, 5.400 de lei, în banii de atunci – echivalentul a două sau trei salarii. Totul pornise de la un drum de rutină pe care plutonierul Nica îl făcuse, alături de un soldat, la o fermă din comuna Ciorani, Prahova, ca să aprovizioneze unitatea de radiolocație la care lucrau cu hrană pentru animale. Cei doi umpluseră o remorcă de tractor cu nutrețuri și se despărțiseră, fără să se mai întoarcă împreună la Berceni. Plutonierul dorise să mai rămână la Ciorani, deși nu avea acest drept, și îl pusese pe soldat să facă de unul singur cale întoarsă. Soldatul, beat, pierduse o jumătate din încărcătura remorcii până la destinație. Două săptămâni mai târziu, tatăl Vioricăi Dăncilă făcuse un alt drum la ferma de furaje din Ciorani și, după ce stătuse la băutură cu gestionarul de acolo, încărcase în remorcă o cantitate mai mare decât cea trecută în scripte, pentru a compensa minusul de la transportul de dinainte. Mai apoi, se pusese pe strecurat falsuri în actele gospodăriei agrozootehnice de care era responsabil, ca să ascundă acest artificiu, potrivit Recorder.
Procesul penal al lui Filimon Nica a început pe 18 noiembrie 1985 și s-a încheiat pe 12 decembrie, același an. În timpul audierilor, plutonierul a recunoscut toate faptele de care era acuzat.
A fost găsit vinovat de uz de fals, instigare la fals intelectual, înșelăciune în dauna avutului statului și neglijență în serviciu. Detenția lui, ispășită într-o pușcărie din București, a durat tot atât cât a ținut și procesul: 25 de zile. În cele din urmă, a primit o sentință de trei ani de închisoare cu suspendare și a fost eliberat odată cu pronunțarea condamnării.
Sentința, prezentată de Recorder, poartă numărul 757/1985 și a fost pronunțată de Doru-Viorel Ursu, ministru de Interne în perioada iunie 1990 – septembrie 1992.
