Totul se reduce la un fenomen numit "îmbătrânire" prin care se analizează timpul în care un material s-a aflat în contact cu altul. Regula generală sugerând că materialele care s-au aflat mai mult timp în contact unele cu altele necesită mai multă forţă pentru a fi mişcate.
Rezistenţa la mişcare este numită fricţiune statică şi este prezentă în zona faliilor.
"Mecanismul îmbătrânirii este critic pentru înţelegerea comportamentului faliilor care produc cutremure", spune unul dintre cercetători, Robert Carpick.
În general faliile sunt zone care separă secţiunile scoarţei terestre. În timp faliile se măresc în dimensiune, iar prin mişcarea acestora este eliberată o cantitate mare de energie, ce provoacă cutremure puternice.
"Dacă nu ar exista îmbătrânirea, falia s-ar mişca cu uşurinţă, iar cutremurele cu intensitate mai mică s-ar produce foarte frecvent", spune Carpick
Experţii au acţionat cu diferite forţe asupra materialelor în timp ce au analizat modul în care au variat legăturile rocilor. Carpick a comparat testele cu aşezarea unui bloc pe podea, şi măsurarea forţei necesare pentru a fi mişcat.
Dacă blocul este lăsat în acelaşi loc pentru mai mult timp,, legăturile chimice au mai mult timp să se construiască, fiind necesară o forţă mai mare pentru a fi mişcat.
Sursa: descopera.ro
