Totul depinde de cum interpretează creierul sunetele pe care le aude, ca fiind ameninţări sau non-ameninţări, potrivit unui articol publicat de LiveScience.com.
Unele sunete, cum ar fi ţipetele, alarma de la ceas, soneria nu pot fi ignorate, altele precum valurile mării sau vântul în copaci ne calmează instantaneu şi adorm sistemul de vigilenţă al creierului.
"Aceste sunete uşoare, ritmice sunt percepute ca non-ameninţări, de aceea îi calmează pe oameni," spune Orfeu Buxton, profesor asociat la Pennsylvania State University. "E ca şi cum cineva ar repeta în urechea ta: Nu te îngrijora, Nu te îngrijora, Nu te îngrijora!"
Un al motiv este camuflajul acustic pe care îl produce sunetul apei curgând. Un sunet de non-ameninţare reuşeşte să elimine "senzaţia de pericol" din alte sunete care altfel te-ar face să te trezeşti.
"Un sunet ca apa care curge maschează tot restul şi astfel poţi bloca zgomotele pe care nu le controlezi: vocilor copiilor de afară, claxoanele de la maşini sau zgomotele de la vecini", mai spune profesorul american.
Nu neapărat volumul unui sunet face diferenţa între deranjant şi nederanjant, ci tipul de sunet pe care creierul îl procesează într-un fel sau altul.
Un experiment din 2012 realizat într-un spital a demonstrat că 90% dintre cei care dormeau s-au trezit la sunetul foarte uşor al unei alarme de ceas (la nivelul unei şoapte) în timp ce sunete mult mai puternice, precum un elicopter sau cauciucurile maşinilor din trafic nu produceau niciun efect notabil.
