”Într-o înțelegere extinsă, astăzi vorbim despre rolul serviciilor de informații în stat. Potrivit cărții, acest rol este realizat prin susținerea cu informații cât mai precise și cât mai detaliate a factorilor de decizie din stat, pe de o parte, pe de alta de a combate informativ-operativ acțiunile externe și interne ostile, care pun în pericol siguranța statului, a cetățenilor. Asta, teoretic! Practic, pentru că informația înseamnă putere, aceste servicii cad deseori, peste tot în lume, în tentația a-și depăși competențele legale și, la extrem, de a cuprinde prin metastazare întregul organism statal. Având la îndemână ambele cele mai importante resurse cu putință, informație și bani, cumva fenomenul este firesc. Chiar și cei mai drastici dictatori s-au lovit de pericolul ca serviciile de informații să confiște instituțiile de putere, să le preia frâiele în folos propriu în vederea accesului în paradisul puterii. Stalin, pentru a-și putea păstra puterea absolută, epura periodic serviciile de informații ale Uniunii Sovietice, cu un glonț în țeastă tras șefilor acestora, în urma unor simulacre de procese.
Nicolae Ceaușescu, cât era el de dictator, s-a confruntat și el cu acest fenomen: la începutul anilor `70 Securitatea lucra informativ tot, pe toți conducătorii de partid și de stat, inclusiv pe el, pe secretarul general al partidului, îl privea ca pe orice alt cetățean, drept un potențial pericol. Imediat cum a aflat, Nicolae Ceaușescu, așa țăran din Scornicești cu doar patru clase primare cum era el, a tăiat imediat posibilitățile securiștilor de a pune mâna pe puterea absolută, prin întărirea controlului partidului asupra Securității, și lipsirea acesteia de dreptul de a mai recruta informatori din rândul membrilor de partid. I-a băgat în cazărmi.
Ei bine, există o nenorocire și mai mare decât aceea când securiștii încep să pună mâna pe putere. Ea se întâmplă atunci când această tentație este dublată situația în care apare un „aliat" care, din postura de aliat trece în cea de colonizator, de stăpân. S-a întâmplat în anii `50, se întâmplă acum. Dintr-o serie de cauze care mai de care mai nenorocite, în care la loc de frunte stau servilismul și oportunismul, decalcifierea scheletului demnității, aceste servicii devin slugile serviciilor omoloage ale aliatului și le cedează practic comanda, devenind executanții intereselor economice, financiare și politice ale acestora. S-a întâmplat în anii `50, se întâmplă din nou, acum. Cine își imaginează că sovieticii au transformat România într-un imens lagăr de concentrare, au ucis ce a avut poporul ăsta mai bun și au cărat cu marfarele bogățiile țării, de unii singuri, fără sprijin autohton copios, ba chiar marcat de exces de zel, înseamnă că nu știe istorie. Fix același lucru îl trăim și astăzi, în oglindă.
Ei bine, exact în astfel de situații istorice, cele în care suntem nevoiți la fel de fel de alianțe, am avea cea mai mare nevoie de scutul serviciilor de informații, care să ne păzească, să ne păstreze statutul de aliați umăr la umăr, nu de culegători de bumbac pe plantație. Nu beneficiem însă de așa ceva. Ultima grijă a acestor servicii pe care le plătim cu bani grei și le suportăm ifosele deșănțate este propriul popor, ființa lui, interesele sale fundamentale.
Peste toate, ceea ce am văzut că s-a întâmplat la noi în ultimii ani, înfiriparea și mai apoi consacrarea unei sinistre Poliții Politice care a făcut mii de victime, care a distrus destine, familii întregi și a omorât oameni, a fost posibilă nu doar din pricini care țin de interese externe, ci și din cauza proastei calități umane a cuplului alcătuit de cei doi călăi ai Statului paralel, generalul SRI, Florian Coldea, și șefa DNA, Laura Codruța Kovesi. Puterea nelimitată de nimic, exercitată de personaje slab educate, precare moral și cultural, le generează acestor bolnavi istorici un sentiment de superioritate demiurgică prin prisma căruia semenii, oameni aidoma lor, încep să le pară furnici care pot fi strivite oricând”, scrie Mirel Curea.