„Confruntarea cu fenomenele naturale, în formele lor extreme, ne reamintește abrupt limitele ființei umane.
Iar întâlnirea cu limita – de regulă, inevitabilă pe parcursul unui întreg ciclu istoric – are atât un conținut dramatic, tragic de multe ori, cât și un rol esențial în evoluția umanității.
Doar descoperindu-ne lucid limitele putem învăța să le depășim.
Pandemia de Covid19, indiferent care a fost cauza primă a acestui virus, este un fenomen natural care ne obligă să ne confruntăm cu propriile limite. Criza mondială pe care a generat-o ne demonstrează, așa cum se întâmplă în cazul evenimentelor majore, atât vulnerabilitățile, cât și excepționalul potențial al lumii în care trăim.
În această perioadă, omenirea se reconfigurează atât în plan global, general, cât și la nivel individual, particular.
Referitor la transformările generale, analizând evoluțiile din ultimele luni și diversele strategii adoptate pe plan intern și internațional, se pot desprinde trei tendințe:
Când o criză (sanitară sau de altă natură) izbucnește într-un “colț” al planetei, primul reflex al celorlalte “colțuri” este să se considere în afara zonei de pericol.
Concret, în urmă cu două luni, Europa și America de Nord se simțeau în siguranță față de virusul care începuse să se răspândească în Asia.
Acest tip de reacție ne arată că, în ciuda retoricii obișnuite, încă nu înțelegem și nu asumăm toate consecințele globalizării. Suntem tributari unui INDIVIDUALISM care se manifestă atât la nivel micro, al fiecărei persoane care are iluzia că își poate vedea de treabă sperând că problemele altora n-o vor atinge, cât și la nivel macro, al fiecărei națiuni.
Realitatea ulterioară a demonstrat că, în noul context mondial, aproape orice criză locală se poata exporta la nivel mondial.
Când epidemia s-a transformat în pandemie, tendința generală a statelor a fost să își închidă granițele.
Așadar, la nivelul tuturor guvernelor, opțiunea decizională a fost în sensul izolării, al limitării angajamentelor externe, al concentrării pe soluții particulare, naționale.
Acest tip de reacție ne demonstrează atât existența unui puternic instinct de conservare național, al unui PATRIOTISM local indiscutabil, cât și fragilitatea structurilor supranaționale.
Inclusiv Uniunea Europeană, cu vastul său aparat birocratic și cu mecanismele legislative comune îndelung exersate, nu a putut genera un răspuns unitar”, scrie Dan Voiculescu pe blogul personal.
Continuarea aici